casa-de-pensii

Astăzi a trebuit să merg la Casa de Pensii, în blocul de unde s-a aruncat Erbașu spre eternitate. De ce?

Simplu. pentru că statul român, în mărinimia sa, consideră că eu, ca părinte secundar, trebuie să dau o declarație PE PROPRIE RĂSPUNDERE, că am/nu am beneficiat de venituri în perioada dinainte de nașterea fiului meu, pentru ca statul să știe dacă am/nuam/vreau/nu vreau să beneficiez de o lună de salariu de ăla maternal/paternal.

Doar că, fiind vorba de statul român, declarația aceea pe proprie răspundere trebuie însoțită de o adeverință de la casa de pensii, pentru că de aceea e pe proprie răspundere, ca să o susții cu o adeverință. Și de aceea e stat, ca eu să obțin de la stat o adeverință ca să o duc tot statului, pentru că statul nu are acces la acele date.

O altă chestie frumoasă este cea prin care ai nevoie întotdeauna de un tipizat. Care tipizat nu se află sub nici o formă la biroul unde trebuie să depui tipizatul. Căutați și dumneavoastră un xerox. ÎN MORȚII MĂ-TII, cu tot cu cratimă, de ce să caut eu un xerox, cu un formular care ar trebui să mi-l oferi tu?

Ah, și încă o chestie. În biroul din foteo sunt 3 pizde. Prima pizdă îți eliberează excelul în care apari cu sumele plătite la stat. Următoarea pizdă îți pune ștampila pe excel. #nojoke. Doar că a doua pizdă ne-a repezit mergeți la colega, eu și scriu, am și sandvișul ăsta în mână, nu am cum să pun ștampila.

Așa că am mai așteptat după o persoană, care avea altă treabă, după care colega a luat ștampila majestuos, a pus-o pe coala de hârtie și și-a făcut munca pentru care este plătită.

Serios, un birou, 3 (TREI) pizde, ca să pună o ștampilă. Acum înțelegeți de ce o ducem atât de bine și de ce avem 4 milioane de salariați bugetari, da?