-M, de sub acoperișul tău iese fum! Mult! E roz!

Nu, vecină-mea nu fumase nimic (în ziua aia). Domnul inimii mele făcea auditul energetic al casei noastre. Spoiler: n-a trecut.

Ne mutasem de doi ani într-o casă nouă și nu eram tocmai mulțumiți de confort. Problema nu era că înghețam în izmene, ci că erau diferențe de temperatură semnificative între nivelul lăbuțelor și nivelul nasului – câteodată și 7 grade Celsius (în colțurile casei, pe jos, erau 16 grade, iar la nivelul nasului meu, cam 23). Sau că era diferență de temperatură între camere. Sau că lângă ferestre era frig ca naiba, iarna.

Drept pentru care i-am chemat pe băieții de la Zecaph, care se ocupă cu case pasive, să ne auditeze cuibușorul de nebunii: termografie (aka „cum arată casa ta văzută de Predator”), etanșeitate (bagă fum în casă și văd pe unde scapă), măsurarea mediului ambient, infiltrații de aer, analiza izolației etc. Fum roz, nah.

Rezultatele nu au fost grozave. Ca să vă faceți o idee, coeficientul de transfer termic U,  care arată câtă energie termică se pierde printr-un perete, de exemplu, la noi era, în medie, 1.5, adică în fiecare secundă se pierdea 1.5 W de căldură pe fiecare metru pătrat de casă.  Deci pierdeam masiv căldură. Mkay… Vorbim de o casă construită în 2015, în care noi am fost primii locuitori.

Cum inginerul cu care-mi împart viața și fericirea avea visul să-și construiască o casă pasivă, și-a aproximat dorința modificând-o pe a noastră încât să minimizeze pierderile energetice.

Chestii pe care le-am făcut sau modificat, care au fost făcute prost de constructori și la care vă recomand să fiți atenți, dacă vă construiți case (o să scriu și cu ce branduri am lucrat, în cazul în care vreți un punct de pornire):

  • Am schimbat ferestrele și ușa de la intrare: ferestrele vechi aveau doar două camere, rame proaste și erau montate în bătaie de joc, astfel încât bătea vântul prin ele. Noi ne-am decis la geamuri Barrier, care sunt certificate pentru case pasive. Pentru a avea eficiență maximă, geamurile nu se montează pe interiorul peretelui (cum fac majoritatea constructorilor), ci pe marginea exterioară sau pe izolație (pe niște profile speciale)
  • Am schimbat izolația: aveam izolație de 10cm (adică vreo 8 reali) de polistiren. Am schimbat cu 20cm de polistiren expandat, grafitat.
  • Am schimbat modul de lipire a izolației: în mod curent, plăcile de polistiren se montează pe „mămăligi” – adică se f*te o pleașcă de adeziv în mijlocul plăcii și se lipește direct pe cărămidă. Prin spațiile goale bate vântul, care răcește pereții. Prin urmare, izolația e degeaba, sau maxim decorativă. Modul corect de lipire a izolației este cu adeziv de jur-împrejurul plăcii și la mijloc. În felul ăsta, printre plăci nu va circula aerul. Succes.
  • Am tencuit casa: serios. Polistirenul era lipit direct pe cărămidă. Nu cred că trebuie să mai explic de ce trebuie tencuită o casă.
  • Am eliminat toate punțile termice: Trebuie întrerupt contactul direct între casă și orice punte prin care se pierde energie (glafuri, scări exterioare etc), cu un material izolator.
  • Am izolat acoperișul: grinzile de lemn se contractaseră în timp, iar acoperișul nu mai era etanș, drept pentru care bătea vântul prin mansardă. Am decopertat totul, am astupat toate găurile și am izolat, în loc de vată minerală, cu 30cm de celuloză. Celuloza are avantajul că ține și căldura afară, nu doar frigul (adică, spre deosebire de vata minerală, izolează bine și atunci când e foarte cald afară)
  • Am izolat până sub pământ: am săpat în jurul casei și am izolat fundația cu polistiren extrudat, ca să nu ne mai fie frig la lăbuțe.
  • Am montat sisteme de ventilație cu recuperare de căldură Prana. În momentul în care casa e perfect etanșă, aerul nu mai circulă prin găuri (Thank you, Captain Obvious!). Sistemele de ventilație schimbă permanent aerul. E ca și cum ai aerisi tot timpul casa, fără să pierzi căldura.

Toată chestia a durat toată vara și a costat cam 50% din prețul pe care l-am plătit pentru casa nouă, din care 40% echipa de constructori și 60% materialele. Costurile efective nu sunt relevante pentru voi, pentru că sunt în funcție de suprafața casei.

A fost mizerie maximă, în condițiile în care în casă n-am făcut mare lucru (mă rog, doar să faci reparații și curățenie după schimbatul geamurilor te trimite la nebuni). Rezultatele se văd doar după cam 1 an, după ce se „așază” sistemul energetic, dar ce pot să vă spun la cald:

  • În camera care e pe vest, și unde bate soarele ăla bun toată după masa, în condițiile în care au fost 30+ grade în Brașov, fără draperii sau alte metode de filtrare a căldurii, se păstrează constant 24 de grade.
  • În nopțile în care temperatura a scăzut la 16 grade afară, în casă s-au menținut 24 grade.
  • Nu mai sunt diferențe de temperatură între nivelul lăbuțelor și nivelul nasului (adică dimineața nu îmi mai îngheață picioarele).
  • În mansardă, unde se făceau 30 grade, acum sunt 25.
  • Ventilatoarele Prana sunt faine. Am tot timpul aer curat în casă fără să deschid geamurile. Plus: filtrează praful și polenul. Minus: fac gălăgie cât un ventilator normal (pe poziția maximă) sau un zumzăit discret (pe modul nocturn).

Dacă a meritat sau nu, pot spune doar după ce facem o iarnă în casa izolată. Până acum îmi place. Ca idee, cred că investiția n-o vom recupera mai devreme de 30 de ani din economia de costuri cu gazul/curentul, dar nici n-a fost ăsta planul. Scopul exercițiului a fost să ne maximizăm confortul în casă, nu să facem economie.

Cel mai obositor a fost să ținem piept tâmp atoateștiutorilor, care ne dădeau sfaturi la tot pasul cum că suntem proști că facem ceea ce facem și ar trebui făcut altceva, sau nu ar trebui făcut nimic, sau cu banii ăia mai bine luam x,y,z sau….în fine. Din astea.

Cel mai frumos moment din toată aventura a fost când, în toiul nebuniei, am putut să-l întreb pe domnul inimii mele, fără niciun subtext:

– Iubire, avem toate țiglele pe casă?