trezire dimineata

Una din marile probleme ale celor ce nu se duc la munci conform unui program prestabilit de alții este că nu se trezesc dimineața. În afară de Vali, care se trezește la 6 dimineața, nu mai știu nici un liber profesionist ce muncește de acasă care să se trezească la prima oră.

O să ziceți că vai, ce mișto, poți dormi cât vrei. Nu e chiar așa. Dormi cât vrei, adevărat. Dar, pe lângă faptul că ți se acrește de atâta somn, în timpul în care dormi lumea trece pe lângă tine. Pierzi contactul cu realitatea, pierzi contactul cu oamenii, pierzi știri importante, pierzi o grămadă de lucruri care, de fapt, sunt foarte importante pentru munca ta.

Cum am rezolvat problema?
De câteva luni, îmi pun ceasul să sune la 6.30 dimineața. La început era teroare. Ca fost om din câmpul muncii, asociez soneria telefonului cu ordalia trezirii și mersului la muncă. Ori, în ceața somnului, când îți dai seama că sună degeaba, că tu de fapt nu ai de plecat nicăieri, îți bagi cracul, oprești sonorul și te întorci pe partea cealaltă.

Și asta e cel mai greu. Să te dai jos din pat și să îți organizezi programul.
A fost al naibii de greu, mai ales că anul acesta am tot fost ba leneș, ba ocupat, ba plecat. Dar mai ales leneș. Se pare că, totuși, la un moment dat, reușești să treci peste lene și, la auzul soneriei, să te dai jos din pat fără prea mari probleme.

Până la urmă, am reușit. Mi-am făcut un tabiet, îmi deschid tv-ul și mă hlizesc la știrile de pe Digi24, mănânc ceva, beau o cafea însoțită de 3 țigări (da, știu, fumez din nou, dar cred că mă las și de asta), după care îmi văd de treabă.

Așa am ajuns la miraculoasa performanță de a mă trezi singur, fără ceas, la ora 7 aproape punct. O performanță pentru un tip care reușea să se trezească chiar și la ora 13.00. Pentru că de ce nu?

Mai rămâne să găsesc o modalitate de a-mi aminti să mă spăl pe dinți înainte de orice.
Și le-am cam rezolvat pe toate.