Cateva solutii pentru fericire

Discuțiile despre coacherii de tot felul (btw, dacă credeți că coachii sunt țepari, vi-l prezint pe tatăl țeparilor. Omul care dă țeapă celor care dau țeapă. Cel ce vinde castraveți grădinarilor. Cel ce a scris manualul de țeapă) m-au făcut să mă gândesc la motivele pentru care oamenii dau bani țeparilor de genul acesta.

Primul lucru care te face nefericit, în general, este viața de familie. Poate ești căsătorit de mulți ani, poate doar de câțiva ani, dar lucrurile nu merg așa cum ai crezut și nu ești fericit. Femeia/bărbatul cu care te-ai căsătorit nu mai sunt ca la început sau realizezi că e altă persoană.

În paranteză fie spus, trebuie să țineți minte că oamenii întotdeauna se schimbă, odată cu trecerea oamenilor. Chiar dacă, la un moment dat, v-ați căsătorit cu o persoană, trecerea anilor, experiențele avute în timp transformă un om în moduri profunde. De unde și revelația aceea avută la un moment dat, de tipul Nu mai ești cel cu care m-am căsătorit. Dacă nu te aștepți la asta, dacă nu realizezi acest lucru din timp și dacă nu participi activ la acea schimbare, lăsându-ți tu personal amprenta asupra acelei schimbări, mai mult ca sigur vei avea parte de nefericire la final.

O altă posibilitate este viața sexuală anostă. Sunt oameni care au avut de la început o viață sexuală anostă și sunt cei care, în timp, s-au blazat și acum o fac lunar, cu lumina stinsă, ca o îndatorire. Asta dacă nu au, între timp, un domn sau o domnișoară, în rezervă, care să se ocupe de acele nevoi pe care partenerii nu le satisfac.

Da, timpul te blazează. Mai ales la femeile, care, din educație, au ca scop unic în viață căsătoria și copiii. După ce și-au atins scopul, mintea lor se relaxează și trec pe modul de întreținere și consum. Și așa, păpușica ta de 60 de kile are 100 acum, mănâncă shaorma ca pe sticksuri, are un cur care nu mai încape pe toaletă iar accesul la organele ei devine o aventură a despăturirii. Același lucru este valabil și pentru bărbați (aveam 75 de kile când m-am căsătorit, la 30 de ani), nu trebuie să vă simțiți speciali.

Soluția este foarte la îndemână, aici. Trebuie să vă luați inima în dinți și să vorbiți cu partenerul despre aceste probleme. Da, poate nu vă făcea sex oral din cauză că ea știe că e umilitor și scârbos, dar poate, între timp, după ani de căsătorie, și-a schimbat părerea. Sau poate vrea doar să vă îndeplinească o plăcere pe care nu știe că o aveți. Sau poate nu știe că lucrul acesta e foarte important și are impresia că e doar un moft de moment. El/ea nu au de unde să știe despre asta, dacă nu vorbiți, dacă nu spuneți ce aveți pe suflet.

Iar asta se aplică în orice altă problemă. Da, uite, mă deranjează că te-ai îngrășat și refuzi să mai ai grijă de tine. De ce nu o faci? De ce nu ții dietă, de ce nu mergi la sală? Puneți aceste întrebări, s-ar putea să aveți surpriza de a afla că, de fapt, la origine sunt acțiune pe care le faceți și habar nu aveți că vă afectează partenerul atât de tare. Și, din nou, dacă nu spuneți, dacă nu vorbiți, nimeni nu va ști și nimeni nu va încerca să rezolve nimic.

Iar, ca ultim pas, divorțul este una din șansele la fericire pe care românii și le refuză constant. Trăim într-o țară unde e normal ca fetițele de 13 ani să facă copii, eventual chiar dacă sunt violate de rude, dar e complet rușinos să divorțezi. Iar oamenii, de gura lumii, nu fac acest pas, inventând tot felul de motive, cum că se sacrifică pentru copii, să nu cumva să sufere sau se sacrifică pentru partener sau…plm, undeva e un sacrificiu, pentru că altfel respectivul nu prea s-ar putea acomoda cu ideea de a fi prins pentru totdeauna într-o capcană din care nu poate ieși. Plus, religia care a tâmpit și gelificat creierii părinților distruge urma de șansă la fericire pe care cineva ar putea-o avea astfel.

Divorțul nu este un bau-bau, ci este o soluție elegantă, de foarte multe ori. Așa cum spuneam, oamenii se schimbă, evoluează sau involuează, important e că se schimbă și nu întotdeauna în mai bine pentru partener. Și atunci devine absolut normală separarea, nimic nu ar trebui să te țină legat de cineva pe care nu îl mai iubești și care nu mai reprezintă decât o enervare zilnică pentru tine. Poveștile astea cu dumnezeu sunt desuete, iar motivația cu Ne sacrificăm pentru copii e o imbecilitate. Copiii vor fi mult mai fericiți având 2 părinți fericiți, chiar dacă sunt separați, părinți care au grijă de ei, care le oferă iubire și siguranță, zi de zi, față de zilele lungi în care sunt martorii a 2 oameni care nu își vorbesc sau, dacă își vorbesc, sunt doar grimase și țipete. Doar statul comunisto-ortodox a băgat în capul cetățeanului că copiii sunt fericiți doar dacă fac parte din celula de bază a societății, nu contează din ce căcat e făcutăp celula aia. Treceți peste, faceți-vă curaj și mergeți la notar, e 700 de lei un divorț.

Cealaltă problemă care îl face pe om nefericit este jobul. Cel puțin, în românia, oamenii care sunt acum la maturitatea productivă nu și-au ales locul de muncă, ci locul de muncă i-a ales pe ei. Sau părinții. De exemplu eu am fost trimis la un liceu CFR pentru că de aia. Nimeni nu m-a întrebat dacă vreau, nimeni nu a ținut cont de ce îmi place mie să fac sau ce aș vrea. Același lucru s-a întâmplat atunci când s-a pus problema facultății. S-a decis că trebuie să fac dreptul, pentru că avocații fac bani și sunt ceruți. Desigur, după un semestru am trântit mizeria aia de facultate și am făcut ce aveam eu în cap. Bine, nu a fost cea mai fericită alegere să fac ASE-ul, dar asta e altă discuție.

Ideea e că în sistemul școlar nu există nici un fel de consiliere bazată pe aptitudini și copii de 18 ani sunt puși să aleagă o carieră în viață, carieră bazată pe alegeri făcute la 14 ani. Ceea ce e profund incorect și, de aici rezultă oameni nefericiți, cu joburi nefericite, unde se duc să muncească ca să aibă bani cu care să se ducă la muncă, să muncească.

O problemă a societății este că și schimbarea domeniului este, cumva, jenantă, în ochii oamenilor. Cum să recunosc că m-am ratat profesional? Mai bine stau contabil toată viața decât să par prost și sărac în ochii oamenilor/părinților/insert whatever persoană importantă.

Și astfel, prea puțini oameni aleg reconversia profesională, indiferent de vârstă. Deși aceasta este cea mai bună soluție și, pe termen lung, vine cu satisfacții incredibile. Da, aceasta e soluția. Aveți o familie, un partener, vorbiți cu el/ea. Spuneți-i despre faptul că sunteți nefericiți. Dacă vă iubește, vă va susține, inclusiv financiar, pe toată perioada căutărilor voastre. Dacă nu, reîntoarceți-vă la paragrafele anterioare, problema e în altă parte.

Într-o altă paranteză, atunci când am decis că nu mai vreau să fac marketing și mi-am dat demisia de la Philips, soția m-a ținut acasă peste un an, fără să câștig vreun ban. Fizic, stăteam acasă și mă dădeam pe internet, în ochii tuturor celor din jur. A fost plin de sfaturi de genul Lasă prostiile și du-te și tu la muncă, mai lasă și tu calculatorul ăla și fă ce trebuie să facă un bărbat și alte căcaturi de genul ăsta, care nu aveți idee cât de mult te pot demoraliza. Dar cu ajutorul ei, lucru pentru care îi voi rămâne recunoscător toată viața, am trecut peste toate, am învățat tot ce aveam nevoie și iată, se fac îndată vreo 12 ani de când fac ceea ce îmi place.

Fă ceea ce-ți place și nu vei mai munci nici măcar o zi în viața ta. Nu sunt doar vorbe goale. Eu sunt cel mai mare fan al meu și de abia aștept dimineața, să mă trezesc, să îmi fac un ness și să mă așez la laptop, să mă cert cu comentatorii mei, să scriu ideile notate în ziua ce a trecut, să răspund la mailuri, să gândesc campanii, să sunt clienți, în fine, ce fac eu, zi de zi.

Alte lucruri care vă fac nefericiți sunt Dragnea și Tuta. Dar poate pe 22 decembrie se rezolvă și asta. Târgoviște a mai rămas acolo, că nu știu exact?

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

42 comentarii

  1. #1

    ok, un divort costa 700 eur – dar trebuie sa fi pregatit pentru:

    CAPITOLUL IV
    Stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere
    Art. 529

    Cuantumul întreţinerii

    (1) Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti.

    (2) Când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

    Detalii: https://legeaz.net/noul-cod-civil/art-529-cuantumul-intretinerii-stabilirea-si-executarea-obligatiei-de-intretinere

    • e 700 de lei, nu euro. si intretinerea copilului nu ar trebui sa fie o obligatie, ci o datorie normala si asumata.

    • Nu există nicio afurisită de lege în România (și nici nu a existat) care să oblige pe cineva la obligația de întreținere față de fosta soție (sau fostul soț, de obicei se folostește termenul general de ”soț” pentru ambele cazuri) după divorț.
      și dacă aveți o problemă cu obligația de întreținere față de proprii copii doar pt că ați divorțat de mama lor……
      așa cum nicio lege din țara asta nu a spus și nu spune că după 5 ani de căsătorie bunurile proprii devin bunuri comune. dacă mai aud/citesc inepția asta, o să fac o criză de istericale.

    • #4
      Andrei Babanul

      Nu ti face griji. Banii tai ajung in contul raposatei si ea decide ce face cu ei. Cel putin cat timp kinderul e minor. Asa ca, nu ti ramane decat sa speri ca mare parte din bani s au dus catre copil si ca nu ai contribuit la prea multe perechi de papucei.
      Dar asa cum stim speranta e o curva, deoarece toata lumea traieste cu ea.

    • @Andrei Bananul, atunci poate să-i cumpere el copilului haine, încălțăminte, mâncare, să-i plătească chestii la școală, excursii, lențiile de vioară sau sport,dentistul, rețeta la fiecare răceală și alte chestii de care are nevoie (și vorbim de nevoi nu figuri) și gata circul.

    • raposata aia de care zici tu, Andrei, este fosta femeie pe care ai iubit-o, cu care ai ras, cu care ti-ai facut planuri, cu care ai facut un copil. faptul ca divortati nu o transforma intr-un monstru. E MAMA COPILULUI TAU, ea ti l-a adus pe lume, in dureri, ea nu a dormit noptile, ea se chinuie cu el, zi de zi. nu mai vedea lucrurile in alb-negru coca, ca viata nu e chiar asa, atunci cand la mijloc sunt copii

    • #7
      Andrei Babanul

      @Adi-P foarte adevarat, daca ambii parinti contribuie cu 50% la nevoile / pretentiile copilului. Din ciclul noi l-am facut, amandoi avem resposabilitati si cheltuieli egale. Mai nasol este cand pretentii ai, dar nu poti sa susti cei 50% si apare replica „cere-i lu’ tact-o / ma-ta” (ca sa fiu corect politic). Si sa vezi ce misto e cand negociezi cu un adolescent in plina furtuna hormonala si ii explici ca pur si simplu nu-ti permiti iPhone, desi toti colegii lui/ei au.
      DA nu este o lege in Romania care sa impuna o renta pentru sotie/sot dar lipsa ei nu face mai lipsita de importanta infuenta pe care o poate avea cel in grija caruia ramane copilul. Si crede-ma ca e cel mai nasol lucru sa vezi ca esti tratat ca si pusculita de catre copilul tau.
      Imi asum faptul ca poate nu-s cel mai bun parinte.

      @Cetin: adevarat. problema apare cand kinderul este manevrat impotriva unuia din parinti oricare ar fi el sau ea in timpul divortului sau dupa ani buni.
      Nu am sa dezvolt ca nu-i glumitza. Si nu e numai alb si negru.
      On topic, mai bine doi parinti ok si despartiti decat impreuna cu urlete si gelozii si tipete.

  2. #8

    iar ai dreptate in tot de ai scris, ceva e in neregula aici sa fiu de acord cu Arhi mai multe zile la rand.

    daca mai ziceai si ca nu e nici o rusine sa cauti ajutor specializat (da, ma refer la psiholog/terapeut) atunci cand esti nefericit/ nemultumit de viata ta, chiar era un ghid complet.

  3. Excepțional articol!
    Un cadou extrem de valoros atât pentru cititorii tăi dar mai ales pentru soția ta.

    Chapéu!

  4. doar partea cu copilul / copiii care ar fi fericiti daca parintii lor ar fi fericiti, despartiti fiind, m-a intristat foarte mult. eu sunt mare, sora’mea la fel, ai nostri s-au despartit dupa ce am trecut noi de 20 ani. DAR, eu am un baiat de un an jumate. As manca jar, dar as sta langa el indiferent de situatie. Am un caz extrem de trist la o ruda foarte apropiata, care are un copil de 3 ani, si care sufera enorm din cauza neintelegerilor dintre pariti. se discuta separarea, dar lucrul asta-l va darama, ceea ce-mi rupe chiar si mie sufletul, fiind cel pe care l-am botezat.
    nu stiu daca am voie sa injur direct pe aici, dar multa carne celor care fac copiii sa sufere

    • si daca divortezi nu mai stai langa el?

    • Nu. Doar daca ramane cu tine. Daca ramane cu ma-sa, cum mai esti langa el? Cu sfaturi, cu bani, cu o vorba buna? Nu, nu mai esti langa el. Te muti in apartamentul de langa? Cum stati toti la o masa? Cum Cum te mai joci seara de seara cu el? Sunt curios, cum ai gestiona tu situatia asta?
      Repet, copilul ramanand la celalalt parinte. Vorbesc strict de copii, sa zicem sub 10 ani, cu toate ca si cei de peste sunt suflete.

    • eu gestionez bine mersi situația asta, nu vorbesc din auzite. e treaba ta cum faci sa fii alaturi de copiii tai. vrei sa fii cu ei si sa fii si fericit, rezolvi, nu vrei, stai si mananci jar, sau ce ai zis tu

    • Situatia mea e perfecta, zic doar ce as fi in stare sa fac in cazul in care ar fi rau. Eu si sotia suntem pe aceeasi lungime de unda de 10 ani de cand suntem impreuna.

      Insa, eu as sacrifica fericirea mea, ani buni, pentru a face un copil fericit.

      Din nefericire, celalalt exemplu dat de mine, e real. Si vad cum sufera un copil.

      Si ma refeream la cum ai gestiona tu o astfel de situatie, in cazul in care e deja acolo, nu cum o gestionezi tu acum. Ca altfel mi-ai anulat intrebarea din start..

    • dude, zicand astea nu faci decat sa confirmi ce am zis, alea cu sacrificiu and shit. doar ca nu poti sa spui NICIODATA ce ai face cat timp tu esti fericit in casnicie.

    • Da, asta asa e. Eu spun ce simt acum in situatia asta, ce as face daca ar fi sa ajung in situatia aia. Ca la fel de simplu ar fi sa spun ca mi s-ar rupe, m-as desparti, as merge mai departe, as fi aproape de copil cat pot eu de mult, as fi fericit, dar poate as esua sinucindu-ma.

    • da. de asta spun. in plus, toti oamenii spun ce ar face ei, negandindu-se nicio clipa ca poate veni nevasta la ei si sa le zica vezi boss, ca maine ne vedem la avocat sa dam divort, cum a patit recent un prieten. na, reactioneaza la asta…

    • #19

      Ai de plm ce patetic esti alex, de oameni ca tine care vb de sacrificiu si sinucidere mi-e greata cel mai mult. Vai de p***la voastra de barbati care nu-s in stare sa faca nimic logic si normal, tot o dau cu sacrificiul and shit de parca asta i face mult mai buni. Primii candidati la stirile de la ora 5, din cauza evidentei labilitati emotionale pot s-o ia oricand razna.
      Si stiu foarte bine ce vorbesc ca si eu am divortat si a fost cel mai bun lucru din viata mea si a ei, a fost un lucru normal si am fost complet de acord. Si chiar daca atunci mi-a fost extrem de greu stiam ca e decizia cea mai buna si in timp fix asa fost pentru amandoi.

    • @unknown
      esti un nimeni si asa vei ramane, care nu va intelege ceva vreodata!!

  5. #21

    Articolul asta combinat cu nush ce colind lacrimogen intr-o cafenea cam goala, cand ma gandeam ce sa fac eu cu viata mea…. wtf… sunt jos, jos de tot de unde nu se vede nici o luminita profesional vorbind.

    • daca esti jos de tot inseamna ca nu ai unde sa mergi decat in sus. nu exista un plan genial si general pentru toti. eu, cand am decis asta, am stat de vorba cu nevasta, am pus pe hartie pros si con și am mers mai departe. trebuie sa indeplinesti 2 conditii. sa stii ce vrei sa faci si daca poti face bani din asta si a doua, cea mai importanta, sa ai curaj sa lasi totul in drum si sa o iei de la capat. la partea cu curajul se impotmolesc cam toti

    • #23

      Multumesc, Cetin.

  6. #24

    Cum se împart bunurile și banii strânși în caz de un divorț fără copii? Dar în cazul unuia cu copii?
    Dar necăsătorit dar cu copii, ce obligații legale ai?
    Mai are femeia mai multe drepturi așa cum era pe vremea lui Ceaușescu?
    Dacă divorțezi într-o țară de asta în care feministele sunt la putere nu te trezești în curul gol chiar dacă sunt toate ale tale?
    Poate ați auzit de celebrul jucător de poker Phil Ivey din SUA care cică a divorțat și, deși nu avea copii, era obligat să-i plătească pensie alimentară fostei soții fiindcă pur și simplu femeia e mai egală decât bărbatul și cică așa zice legea statului respectiv. Poate e mai bine la arabi unde e omorâtă cu pietre în caz că se uită urât la tine, plus că nu au nici drept de a conduce mașina deci stai fără grijă că nu ți-o boțește nimeni, atât pe mașină, cât și pe femeie.

    Atenție că, încet-încet, feminismului extrem își face loc și în România!

    • Who hurt you?

    • #26

      nu-ți poate lua banii de care nu știe că îi ai :D

    • #27

      Nu au pretenții de 50-50 și la datorii, deci nu putem spune că sunt nesătule.

    • #28

      @Andrei ești ironic, nu?

    • #29

      1. În legislația noastră nu există obligația de întreținere față de fosta soție/fostul soț. nu există, punct.
      2. la divorț bunurile proprii rămân bunuri proprii. nu se împart. dacă celălalt are pretenții trebuie să dovedească că sunt comune. mai mult, veniturile produse de un bun propriu sunt bunuri proprii; dacă, de exemplu, ai un apartament moștenit de la rude și l-ai închiriat, chiria e bun propriu.
      3. legea prezumă că bunurile/veniturile/depozitele bancare dobândite în timpul căsătoriei sunt acumulate cu un ”efort” egal și, de principiu, totul de împarte jumi-juma. oricare dintre soți pretinde altfel, trebuie să dovedească. cu adeverință de salariu, cu acte de proprietate pt bunul care a adus venituri (vezi mai sus cu chiria), cu martori, cu ce are la îndemână. dar trebuie să faci un efort să aduci acele dovezi. dacă dai mărunt din buze și îl înjuri pe judecător că a împărțit jumi-juma și tu n-ai adus nimic să zică altfel…. bine, pot să existe cazuri și cazuri, dar zic de principiu.
      4. în cazul copiiilor, tot ce e mai sus, plus obligația de întreținere FAȚĂ DE COPII pentru soțul la care copii locuiesc cel mai puțin. am citit că în ultima vreme se acordă custodii comune, dar copiii locuiesc cel mai mult la mamă (de obicei, dar nu obligatoriu). copiii peste 10 ani sunt întrebați separat (nu în sala de judecată, cu public) cu cine vor să locuiască.
      5. necăsătorit, dar cu copii- doar obligația de întreținere față de copii. fie dacă ai chef, fie dacă ea te dă în judecată.
      6. căsătoria în altă țară- informează-te înainte de căsătorie cum e p-acolo.

  7. „În paranteză fie spus, trebuie să țineți minte că oamenii întotdeauna se schimbă, odată cu trecerea oamenilor” – culmea e ca desi aici ai o greseala nu e o greseala. Suna poetic :D

  8. #32

    Baga o erata, Senioare: noi, barbatii, nu ne-am ingrasat, DECAT am pus pe noi niscaiva semne ale prosperitatii.

  9. #33

    Step one: stop being poor!
    Step two: see step one.

  10. #34

    „Treceți peste, faceți-vă curaj și mergeți la notar, e 700 de lei un divorț.”

    700 lei? Păi la banii ăștia iau două.

    Hai, duamne ajută! Îmi fac curaj, mă duc să văd care-i treaba și revin. Poate.

  11. #35

    Oamenii nefericiti nu prea cauta solutii concrete… de aia merg asa de bine seminariile motivationale.
    Unii nu au o problema/nemultumire clara si se declara nefericiti. E atat de relativa fericirea…
    Pentru mine fericirea se traduce prin raportul dintre asteptari/realitate. Am stat sa imi cunosc bine iubitul inainte de a ma casatori, am evoluat si evoluam impreuna – nu am de ce sa fiu dezamagita, pentru ca sunt prezenta in transformarea asta. Am avut vise foarte mari pe plan profesional pe care le-am pus si in aplicare. Iar atunci cand nu am reusit sa ajung exact acolo unde am vrut, m-am adaptat rapid. Am luat si decizii foarte nepopulare (indepartarea de o parte din familie, de anumiti prieteni toxici, sa nu facem copii), dar mi/ni le-am asumat. Dupa cum spui, nu poti fi fericit daca iti faci viata dupa gura lumii.

    E OK sa stai sa analizezi daca partenerul/jobul/anturajul/tara mai reprezinta ceea ce iti doresti, chiar recomandat. Insa, multi uita sa fie foarte sinceri cu ei insisi – ba, eu unde gresesc? cer mai multe decat ofer? de ce partenerul meu nu e multumit de mine/ de ce nu sunt eu multumit? Ce vreau de la X? E fezabil ce imi doresc si daca da, CUM? Problema nu e intotdeauna in afara propriei persoane sau nu numai…
    Odata avute raspunsurile la intrebarile astea, se poate prioritiza, incerca sa se rezolve pe rand cate un aspect. Chiar daca nu se rezolva lucrurile imediat, constientizarea anumitor probleme poate contribui la solutionarea lor.
    Primul obstacol si cel mai greu de trecut e insasi analiza personala – s-ar putea sa nu putem suporta ce apare in oglinda si sa nu vrem sa continuam.

  12. #36

    Traiesc intr-o casnicie devenita fara sentimente, ca un srl, paradoxal insa financiar ne descurcam bine. Am incercat de doua ori sa-mi parasesc sotia si am ramas de dragul copiilor. In Canada e dificil de divortat, in trecut am fost inselat de multiple ori de respectiva, cum sotul afla ultimul, asa am patit si eu. Ma sperie oarecum divortul nu neaparat datorita copiilor ci mai mult singuratatea si exemplele negative cu cei cativa prieteni divortati care nu o duc tocmai grozav. Merg inainte, un ochi rade altul plange.

  13. #38

    As avea multe thum up-uri de dat, dar cref ca te-a atacat Budisteanu si a trebuit sa le deactivezi… Sau?

    • #39

      Las caterinca… Nu a fost potrivita situatiei.

      Am citit mai sus, in comentarii, ca nu poti divorța fara sa afectezi grav copilul/ copii. Eu sunt de parere ca poti si anume din exemple pe care le vad.

      Ex. extraordinar de pozitiv:
      In clasa cu moștenitorul este si Clara. Clara are 9 ani. Părinții ei au divorțat acum doi ani – Jeannine si Caspar. Clara este zen, nu ca nu ar fi avut probleme (din ce povestea copilul meu), insa si mama cat si tatal ei au ajutat-o sa treaca peste. Parinti ei se ajuta in continuare reciproc cand este vb. de Clara -Trebuie sa stea unul mai mult la munca? Nicio problema, vine celalalt si o ia pe fata de la scoala. Fara discuții… La fiecare activitate scolara la care ar (!) trebui sa participe parintii vin amândoi. La teatrul scolar de sfarsit de an au fost si Jeannine si Caspar precum si cei 4 bunici – au stat toți impreuna, au discutat, au ras si aplaudat.
      In acest exemplu parinti sunt maturi, o iubesc pe Clara si nu sunt dispusi să-i strice viața fetei cat si viata lor prin ura. Relația nu a mai functionat? Pacat….trebuie căutată o solutie matură.

      Ex. 2:
      Johannes este doctor primar, sef de sectie la un spital universitar (deci dpdv social o treapta mai sus decat Caspar care este „doar” un it-st). El si sotia sa-u despartit. Nasol – nasol ptr. baiatul lor Florian, nasol pentru ei. La spectacolul pomenit mai sus stateau in colțuri opuse si daca erau Jedi nu aveau nevoie de săbii cu laser pentru ca aveau fulgere in ochi. Florian nu stia la cine sa se duca dupa spectacol. Rau de tot.

      Fiecare-si alege cum doreste sa se desparta.
      Fiecare-si alege cum doreste sa traiasca si ce sa munceasca.

      Cel mai rau lucru pentru mine nu sunt nici injuraturile nici altceva care la prima vedere ar fi un fapt rau contra mea. Furtul timpului de alții… Banii pot fi recuperati, poate chiar si sanatatea, dar timpul pierdut – fie intr-o relație care nu functioneaza, fie intr-o munca care nu mai implace. Schimbarea este singura constanta si poate fi planificata.

    • cretini sunt peste tot. faptul ca alegi sa iti calci in picioare copilul ptr ca nu mai vrei tu sa te futi cu X nu denota decat o degradare umana. in rest, ce spun eu se adreseaza oamenilor normali, pentru care copiii lor sunt motivul de a trai, nu alinarea sentimentelor proprii ranite in lupta iubirii.

  14. #41

    Nu ma fa sa-ti urez sa treci printr-un divort! ☹️Oricat de rau e in casnicie (nu includem violenta sau alte minuni „vasluiene”), e poate cel putin la fel de rau sa treci printr-un divort. Nu e chiar asa simplu cum il zugravesti, dar pana la urma e decizia celor doi.

Citește și...

Poate ați observat că nici presa nu prea să bășicat pe subiect și toată lumea o ține ușor low key, fără să insiste prea mult. Răspunsul e simplu. La ultimul sondaj pe bune pe care și l-au comandat, UDMRiștii au aflat că sunt sub pragul electoral ca opțiune de vot, datorită asocierii cu […]

Eu, locuind la țărănoaia, printre noroaie și construcții, am o problemă. Am mașinile pline de praf non stop. Bine, praf, noroi, ciment, aburi de căcat de la fosa septică deschisă a selgrosului, care împute tot pantelimonul și nimeni nu zice nimic, și ce se mai nimerește. Iar problema care survine este că, deși […]