Scris de D.C.

Sunt un tip de vârstă mijlocie, nu sunt sărac, nu sunt nici bogat, am copii, soție, case, mașini, în teorie, un tip relativ realizat, care nu mai are așteptări mari de la viață, pentru că și-a cam atins limitele. Nu poți să excelezi pentru totdeauna, ai nevoie să mai și primești roadele a ce ai făcut de-a lungul timpului.

Totuși, nu puține sunt momentele în care stau, stau cu capul în palme și plâng. Plâng, stând singur în casă. Plâng ca prostul, minute întregi.
Nu am niciun prieten adevărat. Niciunul. Cei din copilărie nu au rezistat trecerii timpului. Cei din tinerețe au plecat fiecare în treaba lui. Și oricum, nu au fost niciodată prietenii extrem de strânse. Iar cei făcuți în anii maturității nu sunt decât niște relații cu care ne batem pe spate, satisfăcuți, la bere, cu ce prieteni suntem noi, dar știm toți că nu e prietenie, ci o circumstanță de moment, legată în principal de muncă și influență.

Și nu, nu plâng lipsa prietenilor per se. Ci faptul că nu am niciodată în fața cui să îmi deschid sufletul. Nu pot să spun nimănui că îmi e frică de ziua de mâine, că mi-e frică de boli, că mi-e frică de moarte, că mă tem că nu sunt un părinte suficient pentru copiii mei și că vor crește și nu își vor fi realizat adevăratul potențial niciodată, din cauza mea. Și mi-e frică de viitorul ce o să vină și că puștii mei mă vor privi în ochi, în tăcere și mă vor disprețui.

Nu am cui să spun asta, pentru că toți cei din jurul meu se așteaptă de la mine să fiu puternic, să preiau problemele tuturor și să le rezolv, toți să poată veni la mine în căutarea unui sprijin și a unei vorbe bune și a unei rezolvări. Nimeni nu se întreabă dacă eu mă sprijin de ceva, dacă mai am echilibru, dacă mai pot să duc problemele lor laolaltă cu problemele mele, dacă mai rezist la încă o zi. Nimeni. Dacă le-aș spune lucrurile astea, m-ar desconsidera și m-ar considera slab. Toți. Poate nu copiii, dar copiii sunt mici, nu înțeleg.

Și stau ca prostul și plâng, din când în când, așa cum fac acum. Și mă simt singur. Înconjurat de oameni și singur. Singur.
Singur.