ajutor

Scris de colega noastră, Laura. Am glumit cu ea, am râs cu ea, am stalkarit-o pe facebook, dar acum are nevoie de ajutor. Vă rog, să o ajutăm, dacă putem.

Tatăl meu a început să aibă în urmă cu două luni dureri abdominale foarte accentuate. Dacă la început treceau cu o pastilă, în decurs de o săptămână a ajuns în stadiul în care lua calmante la ore fixe, ca pe antibiotic, fiindcă durerea revenea de fiecare dată. Am mers la un gastro-enterolog foarte bun din Iași, la cabinetul privat.

În ciuda faptului că i-a explicat medicului că durerile sunt foarte puternice și constante, ăsta a considerat de cuviință să îi dea analize cu țârâita. Fă azi două, mâine două, poimâine o ecografie, peste o săptămână un tomograf, stai că nu se vede bine la tomograf, mai fă și un RMN. A durat vreo trei săptămâni. Trei săptămâni în care tatăl meu nu a pus geană pe geană mai mult de două ore pe noapte, de durere. Și nici noi, de îngrijorare.

Încerc să scurtez povestea. În cele din urmă a fost internat în spital pentru supraveghere. Trecem peste condițiile mizere și peste faptul că l-au luat ca să îl țină în pat cu calmant în venă, tratament ioc. Asta puteam face și acasă.

Într-un final, primim rezultatul RMN care avea să ne lămurească. Doctorul strânge din umeri și ne spune că e o suspiciune de cancer pancreatic. Sau poate doar o inflamație la pancreas. Sau poate că toate adenopatiile de pe rinichi, plămâni și pancreas care se văd pe RMN sunt o metastază de la un alt organ bolnav. Care? Nu știe.

După ce l-a radiat de două ori într-o săptămână, i-a „pozat” toracele și abdomenul pe interior din toate unghiurile, el nu știe. Și în plus, el tre’ să meargă la o conferință în Amsterdam, așa că se spală pe mâini. Făcut foaie de externare, recomandare să mergem la un chirurg.

Mergem la chirurg, care se uită pe dosarul de analize și ne zice să mergem acasă și să facem un tratament de două săptămâni cu Aspirină și Triferment. Mai vedem după.

În tot acest timp, tatăl meu face perfuzii acasă, cu piafen, pentru că a devenit foarte sensibil la durere după atâta timp. Menționez că ambii medici la care am fost sunt renumiți în Iași ca fiind doctori foarte buni. Nu le contest meritele, dar nu sunt oameni. Nu poți să pui un „posibil cancer” ca diagnostic, și să mă trimiți acasă să iau aspirină.

Ce vreau sa va rog? Tatăl meu are 47 de ani. Este un om care a fost sănătos toată viața lui. TREBUIE să se facă bine, e puternic. Dar vrem un medic care să VREA să îl facă bine, nu să-l externeze pentru că pleacă în țări exotice. Momentan a plecat la București, la un medic despre care știm puține, de pe Internet. Că e bun și profesionist. Nu știu cât de om este. Eu doar îl vreau pe tata sănătos acasă. Ne deplasăm oriunde e nevoie în țara asta, Cluj, Târgu-Mureș, unde o fi. Nu ne scăldăm în bani, dar avem pe ce pune mâna, pentru moment.

Vă rog frumos, am nevoie să cred că există în țara asta un doctor care să-l facă bine. Care să înțeleagă că nu e un bătrân de 80 de ani care și-a dus traiul (deși nici asta nu-i o scuză ca să fii trimis acasă cu dureri insuportabile și fără diagnostic), ci un om tânăr, puternic, care are o fiică și o soție care-l vor acasă, vesel și sănătos cum îl știu ele. Nu putem să stăm acasă pe aspirină, când știm că în astfel de cazuri o săptămână în plus poate fi vitală. Poate știți, poate ați auzit, poate ați cunoscut doctori dispuși să se uite pe dosarul lui mai mult de două minute.