Scriu rar chestii lungi sau adânci. În general mă limitez la posturi scurte. Excepţii de acest gen apar din an în paşte. De cele mai multe ori pentru că mi-e lene.

Dar atunci când le scriu, chiar ţin la ele. Sunt părticele din mine. Inventate sau nu, sunt rodul gândirii mele.

Şi atunci, mă întreb, care e scopul pentru care îmi iei povestirile şi le postezi pe blogul tău, cititorule? Te simţi mai bine încercând să pari ceea ce nu eşti?
Crezi că cititorii tăi, dacă îi ai, nu îşi vor da seama că nu este stilul tău? Asta chiar dacă stai să scoţi diacriticile din postul original.

Sau, şi mai frumos. Am mailul la vedere pe site. Am adresa de messenger. Am chiar şi numărul de telefon.

TE-AI GÂNDIT SĂ ÎMI CERI VOIE?