Zilele trecute, dacă tot plec în concediul bine meritat, am zis să mă duc să repar chestii ce mai apar pe sub Hondă. Știți, când stai la țărănoaia, asflatul e doar un deziderat, iar defectele vin.

Așa. Îl sun pe mecanicul meu, salut salut, sună-mă luni, să îți zic când vii. Era într-o vineri, na, normal, asta e.
Sun luni. Nu răspunde, mai sun și după aia. Iarăși nu răspunde. Sun și seara. Negativ. Sun și a doua zi. Mort și nimic.

Ooook. Hai să apelez la prieteni. Sun un prieten care mi se lăudase că știe un atelier mișto cu mecanici buni. Îmi dă numărul de telefon, sun, era în marțea când mă refuza mecanicul meu. Răspunde o doamnă Sigur, dar sunați-ne săptămâna viitoare, acum suntem foarte prinși. Sun săptămâna viitoare, verifică ceva, Da, vă pot strecura undeva după 10 iunie.

Bun. Sun alt prieten. Boss, salvează-mă, nu găsesc mecanic, nu am unde repara mașina, ce mă fac? Stai liniștit, prieten drag, te rezolv. Îmi dă numărul mecanicului, sun, surpriză, zice să vin a doua zi.

A doua zi, tot într-o fugă, hai la atelier. Atelier mare, mișto, multe elevatoare, mecanici, profi complet. Mă iau băieții, îl așteptăm pe șefu care nu știu de unde trebuia să vină, vine șefu, dă acceptul să mă urce pe elevator, se uită, fac constatare, nimic grav, nush ce rulment de grup de spate și vreo 2 bucșe, semnez hârtia de constatare și plec. Vă sunăm în câteva ore, cu devizul.

Asta se intampla joi. vineri nu suna nimeni. Luni nu suna nimeni. Marti nu suna nimeni. Sun eu. CUM, NU V-A SUNAT NIMENI PANA ACUM?? Imediat va sunam. Si de atunci nu am mai auzit de ei.

Deci jur, nu inteleg. Nu il inteleg pe ala caruia i-am fost client cativa ani, timp in care am lăsat, fără exagerare, mii de euro la acel service, eu îmi țin mașinile impecabil dpdv mecanic și nu precupețesc bani pentru siguranță, pentru că merg cu copiii în ele. Nu îi înțeleg pe ăștia ultimii, care au pierdut un client pur și simplu pentru că așa au vrut ei.

Nu pricep și pace.