Educatoarea de la grădinița fie-mii nu mă suportă deloc. Spre deosebire de restul pantelimonezilor din clasă, nu sunt un contribuitor activ la bunăstarea dânsei, deși, tot spre deosebire de restul pantelimonezilor, eu am bani, cât de cât. Enervarea e și mai mare când vede că cumpăr tot timpul de acolo cărți, reviste, o trimit la spectacole de teatru, tot felul de activități suplimentare. Dar un nenorocit de buchet de flori nu cumpăr.

Astăzi, când m-a văzut, a încercat o ultimă tentativă de apropiere, bazată de faptul că ieri am plătit vreo 500 de lei, hrana, activități și alte chestii, prin urmare o fi crezut că am luat salariul.

– Vaaaaai, ce tricou frumos are tati al Aishei, e cu desene animate, vedeți, copii?
– Daaaaaa.
– Ce scrie acolo, domnu Ametcea?

După ce a citit, liniștea s-a lăsat amară peste sala de curs. Pereții au început să lase transpirații reci, iar eu am plecat mai mândru decât Patrocle când l-a înfruntat pe Ahile.

cavity-search