adi hadean

L-am văzut pe Hădean în câmpul muncii, de mai multe ori la Cluj și o dată în București, când avea ceva pe la Casa Latină. BIne, sincer să fiu, eu nu știu dacă omul ăsta vreodată a ridicat tonul la cineva, nici măcar nu mi-l pot imagina nervos sau trântind chestii, pentru că e de o calmitate extraordinară, prototipul ardeleanului molcom.

Dar am lucrat, în Mamaia, la un hotel, având coleg un chef și fix exact asta nu am văzut niciodată. Debandada aia, urletele non stop, aruncatul cu rahaturi prin bucătărie, lucrurile astea erau inimaginabile. Pe lângă faptul că tipul rar se apuca el să facă lucruri. Misiunea lui era să coordoneze și să aibă grijă ca totul să meargă smooth și fără greșeală.

Desigur, putea să îmi facă cu ochii închiși un cocktail de creveți, cât timp dădea indicații altor 3 bucătari ce să facă, trăgea de urechi un chelner trântor și semna 20 de note de recepție pentru diverse chestii.

Dar nervi, alergătură tâmpită…niciodată.
Cred că emisiunile astea cu masterchefi și gordon ramsay diverși au perpetuat o idee greșită. Că bucătarii sunt de fapt o castă specială, un fel de naziști ai gustului, care mătură pe jos cu toți cei ce nu sunt ca ei.

Lucru complet greșit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.