Și noi avem așa ceva. Doar că, fiind puțin mai sălbatici și înapoiați, deținem doar cimitirul de la Săpânța. În schimb, nu ne-am plecat niciodată turcilor. Sau tătarilor.

Fun fact. Când eram mic și nu conștientizam că tatăl meu este tătar, așa de mult îi uram pe tătarii ăia nenorociți din Bugeac, care veneau și prădau Moldova noastră prea iubită și ne violau fecioarele, vai vai. Până când a făcut profesorul de istorie o glumă retardă, gen Ametcea probabil acum retrăiește momentele de glorie ale neamului său.

Da, cred că atunci am fost prima dată discriminat în țara mea. Prima dată dintr-un lung șir.

Foto acidcow.com

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.