Unul din planurile mele, atunci când am decis că voi avea copii, era, pe lângă adusul paharului de apă pe patul de moarte, să meargă să cumpere pâine și bere de la magazin.

Între timp, am realizat că e posibil să nu îmi fie sete pe patul respectiv sau chiar să nu ajung pe el, din motive de AVC sau altele. Pâine nu mai mănânc, bere nu mai beau, toate planurile mele se duseră pe plută.

Dar iată, că totuși, merită să ai copii.
Sâmbătă, amândoi copiii Ametcea au câștigat locul 1 la un concurs de arte marțiale. Deloc rău, ținând cont că au puțin peste 2 luni de când fac, în mod constant. Nu vă zic, e imposibil să înțelegeți, dacă nu treci prin așa ceva, ce fel de fericire simți, serios.

În plus, când m-am dus acolo (unde, de fapt, nici nu voiam să mă duc, că îmi era lene), mă gândeam că irosesc câteva ore din viață, mare chestie, concursul de karate al copiilor. După care, când era fiul pe ring, stăteam și mă uitam în podea, de emoție, nu aveam curaj să mă uit la ce se întâmplă.

Asta e, familie de campioni :mrgreen: