Se dă un cuplu oarecare (menționez din start că nu e vorba de mine și Adorata mea, pentru e evita comentariile simpatice).
Trebuie să spun că eu sunt adeptul cuplurilor egale în drepturi. Nu sunt de acord cu chestiile gen locul femeii e la cratiță. Pur și simplu nu e normal. Spun asta ca să stabilim limitele în care mă învârt.

Si feminina cuplului începe să facă niște prostioare, mai mici sau mai mare, inclusiv greșeli în căsnicie, unele aproape impardonabile, datorită unei prietene. Tipul, văzând că soția lui o ia pe o pantă greșită din cauza prieteniei cu femeia respectivă, pune piciorul în prag și spune textual:

– Îți interzic să mai fii prietenă cu respectiva.

Reacția a fost:

– Cine ești tu să îmi interzici ceva?

Mi s-a părut cea mai deplasată replică posibilă. Cum adică cine e el? E soțul ei, omul care este alături de ea la bine și la greu, omul care te ține în brațe când ți-e greu, omul care suferă alături de tine când ești bolnav.
Soțul tău are dreptul să îți interzică ceva, spre binele tău?