batman-v-superman-henry-cavill3

De când eram puști, am văzut multe, multe filme la cinematograf. De fapt, am început cu un non cinematograf. Undeva în capătul bucureștilor, la fizicienilor, era un fel de club al sindicatului ceva. Și acolo se dădea duminica un film. Mai nou, mai vechi, dar se dădea. Acolo am văzut SUperman, Spiderman (din fericire, nu cu Tobey Maguire și nici cu celălalt, care e atât de insipid încât nici nu i-am reținut numele vreodată), Lone Wolf McQuade și alte capodopere de gen.

După marea revoluție din decembrie, mulțumită domnului Iliescu, dătătorul de libertate, care, btw, încă trăiește, am avut acces și la filme noi, în cinematografe. Eram nelipsit săptămânal la Scala sau Patria, iar în weekenduri avea program de câteva filme văzute pe șiragul de cinematografe de pe bd. Elisabeta, de la CC în jos, acolo unde acum nu mai e nimic. Pentru cei bătrâni, am fost în ziua în care la Patria au fost aduse, pentru prima oară în românia, acele scaune de avion pentru cinematograf. Sweet day…

Prima oară când am realizat că în domeniul cinema există o mafie a fost când m-am mutat la Constanța, în 2004. Pentru că logic, pasionat de filme fiind, m-am transformat în abonat al cinematografului Republica, practic singurul din oraș. Doar că am fost un abonat pe termen scurt, pentru că, în 2005, la început, cinematograful a fost închis. Punct, fără nicio motivație, fără nimic, nu mai era accesibil.

Nu mai era accesibil la modul că avea angajați, aceiași angajați, care veneau zi de zi la muncă, doar că nu se mai dădeau filme, nu mai exista program și publicul nu mai avea acces deloc în interior. Tot auzeam vorbe că de fapt deținătorul cinematografului era plătit de către o rețea de cinematografe ca să țină locația închis, pentru ca lumea să meargă la cinema la mall-ul care se va construi, Tomis Mall.

Și să vezi fază, după vreo 2 ani, cred, timp în care Constanța NU A AVUT CINEMATOGRAF, s-a deschis Tomis Mall, cu cinematograf, pop corn și pizza, iar oamenii s-au călcat în picioare ca să ajungă să vadă un film. Nu știu dacă ați înțeles. Al 2 lea oraș din țară nu a avut cinematograf o lungă perioadă. Motivele? Ahem.

Mi-am adus aminte în timp ce treceam astăzi prin fața părăginitului cinematograf Patria și realizând că nu am mai văzut nicăieri sigla de la cinema Scala. Din ce realizez, exceptând vreo două, unul care aparține de trustul Pro și altul care dă filme oldies, sper că tot acela din spatele IGP-ului, nu prea mai există cinematografe stand alone în București.

Toată lumea a fost educată să meargă la cinema la mall. Și înțeleg interesul ghidonării clienților spre mall-uri, mai cheltuie și alți bani acolo, nu doar popcorn și bilete.

Dar mi se pare prea abrupt și prea în bătaie de joc, să nu mai lași nimic. Ca hienele, au închis absolut tot, ca să te facă să mergi la mall, acolo e viitorul. Și mă ndoiesc că sunt singurul care ar vrea, câteodată, să meargă la un film la un cinema simplu, unde să intru doar să văd filmul, după care să îmi văd de drum.

Așa că sunt foarte curios. Aveți idee, cine a fost artizanul distrugerii tuturor cinematografelor din românia și a mutării lor în malluri?