Cugetam eu în sinele meu interior că echipele de fotbal românești ar putea rezolva o problemă foarte mare, cea a lipsei de spectatori, dacă, în loc să apeleze la mizeriile astea cu găștile de ultras, plătite din banii clubului, ar apela, cum fac americanii, la femei.

Ce fac galeriile?
Păi, nimic. Alungă publicul spectator de pe stadion și atât. Nu o să îmi duc niciodată copiii pe stadion, ca să audă morții și răniții unor gorile analfabete. Nu o să mă duc niciodată pe stadion ca să îmi explice, eventual cu forța, un analfabet de ăla că trebuie să mă ridic și să sar, la îndemnul altui analfabet, supranumit pompos, șef de galerie.

Ce ar câștiga cluburile dacă ar transforma meciurile în spectacole sportive, promovate cam așa? Ar veni femei la stadion, ar veni bărbați și copii la stadion, s-ar crea un cult în jurul echipei, vânzările de bilete ar crește, vânzările de hotodogi și cola ar crește, vânzările de obiecte de colecție ar crește.

Dar nu, la noi e mai importantă bătaia galeriilor, dinainte de meci. Bărbătește.