Cireșele. Cu proteină sau fără?

Din păcate, vârsta și genetica nu îmi mai permit să consum cireșe, dar, când am văzut poza asta la Corina, m-au pălit brusc amintirile.

Dădică, noi, când eram copii, realizez că nu aveam probleme cu proteina din cireșe. Erau la bunicu, pe marginea grădinii, niște cireși bătrâni, mari și scorburoși, care făceau niște cireșe mari și negre de crăpai lângă ele.

Și ne urcam în copam, de unde mâncam cireșe până când, fizic, nu mai puteam. Serios, la modul că ne era frică să ne mișcăm, să nu pocnim ca niște broaște umflate cu paiul. Mai stăteam puțin, mai vizitam buda din grădină, după care, mai ușori, o luam de la capăt până când terminam toți cireșii aflați la liber în sat. Și când se terminau, treceam la vișine. Doamne, și ce vișine dulci erau. Și le luam, umpleam un lighenaș mic, turnam zahăr cu nemiluita peste ele și le mâncam așa, tăvălite prin zahăr. La final, împărțeam frățește sucul de pe fundul ligheanului și aia era.

Niciodată nu ne-am gândit să ne uităm după viermi. Sau să ne pese de ei. Și, cu siguranță erau, nu stătea nici dracu să stropească cireșii aceia, nimeni nu avea vreo utilizare pentru acele cireșe. Eventual vișinele, pentru vișinatele anuale, dar vișinele nu fac viermi.

Acum, gata, dar vai, au viermi. Nu are, băi, nimic, e proteină pură, sănătoasă și hrănitoare. Dacă cumva vă e frică, totuși, lăsați cireșele scufundate în apă o oră, cu un băț pe marginea vasului, ca să aibă viermii unde să fugă.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

22 comentarii

  1. #1

    Eu consum doar partea animala.Aia vegetala o arunc

    Thumb up 0
  2. #5

    Nu uitati sa le scoateti chestiile verzi (am un lapsus), micile crengute care intra in cireasa daca vreti sa iasa viermii. Un prieten* n-a stiut treaba asta, a lasat ciresele doua ore in apa cu crengutele in ele si apoi s-a pus pe mancat. N-a scapat niciun vierme.

    Thumb up 0
    • #6

      Um… „cozile”?

      Thumb up 0
    • #7

      :)))
      #limiteleinterpretării

      Thumb up 0
    • #8

      #jesuisraducioiu

      Thumb up 0
    • #9

      Era să cad din fotoliu: „chestiile verzi, micile crengute care intra in cireasa”
      :))))))))))))))))))))))))))))

      Thumb up 1
    • #10

      Mbine, trebuie adăugat că în jargonul doamnei Sculăreasă, cireașă e altceva.
      Și când am citit amândoi „micile crengute care intra in cireasă” am murit :)))))))))))))))))))

      Thumb up 0
    • #11
      Arhi

      am ras cu lacrimi! bine Adi!!:))))

    • #12

      :))

      sfarsitul ciresei.

      Thumb up 0
  3. #13

    Care e treaba cu ciresele si virsta ca nu o stiu?

    Thumb up 0
  4. #14

    Fac si visinele viermisori, e o viespe care le inteapa. Dar nu era bai, dracu’ le mai cauta noaptea…ca ce gustoase erau alea de furat, desi erau mai pricajite ca alea de acasa. Si gutuile la fel. Acum parca sint din aur, asa-s de scumpe. Si fara gust, fiind tot felul de altoiuri.

    Thumb up 0
  5. #15

    Eu anul trecit in piață, să cumpăr cireșe.
    „-Au viermi, mamaie?”
    „-Ooo, unu’ să-l vezi n-ai cum”
    Gust o cireasă, dulce, cărnoasă, fix cum trebuie.
    „-Pune mamaie doo kile la băiatu”
    Bătrâna se conformeaza si cand da sa cantareasca, pe carliguo cantarului isi ducea veacul un viermălău de toată frumusețea.
    Le-am luat…

    Thumb up 0
  6. #18

    E ceva ciudat. Eu din copilarie nu pot sa mananc cirese sau visine decat direct din copac. Daca le iau din copac nu imi pasa de viermi, pur si simplu nu ma gandesc la ei. Insa daca le cumpar si le mananc din farfurie, imi stau in gat. Imi imaginez tot timpul ca imi colcaie viermii pe gat. Dupa o experienta d-asta nu vreau sa mai aud de cirese restul anului. Asa ca prefer sa evit ciresele si visinele cumparate.

    Thumb up 0
  7. #19

    Nu ma bag la partea genetica, nu stiu care e faza.
    Dar cu varsta care e treaba? Batranii nu au voie sa manance cirese??!

    Thumb up 0
  8. #20

    Cum adica nu mai mananci cirese din cauza VARSTEI? Ce ne asteapta??
    In rest, doar spalate.

    Thumb up 0
  9. #21

    Primul meu loc de muncă a fost la un IAS, la birou. Pe șeful fermei pomicole nu l-am primit cu acte decât dacă ne aduce cireșe. A venit cu două gâleți pline. Am tăbărât pe ele și o jumătate de oră nimeni nu mai zicea nimic, doar mâncam și scuipam sâmburi. Când n-am mai putut și mai rămăsese o găleată, unei colege îi vine ideea să vadă dacă se scot ușor sâmburii, să le ia acasă să facă dulceață. Scoate sâmburele la prima cireașă și o auzim: „ce noroc pe mine, asta are vierme”. Continuă, la fel. Și a treia, și a patra și tot așa… Una nu era fără… După multe încercări zice: „nu cumva…?” și am izbucnit toți în râs!

    Thumb up 0
  10. #22

    Buni viermii, n-au nimic, da’ samburii-s mai greu de digerat

    Thumb up 0