La început, mă duceam la Club Tac când nu era loc la IDM. După care, am fost direct acolo, pentru că au mesele mai noi, cu layout neciobit, tacuri cât de cât.

Dar am vaga impresie că nu mă mai duc. În primul rând din cauza angajaților. Atâta silă și scârbă la adresa clienților NU AM VĂZUT NICĂIERI. E o tipă la casă, mai are puțin și te scuipă că o deranjezi. Nu mai vorbim de bună ziua și altele. Pur și simplu curge nesimțirea pe ea.

Dar probabil nu la fel de mult ca tipei crețe de la bar, care mai avea puțin și îmi dădea cu sticla de cola în cap pentru că am avut nesimțirea să îi cer să îmi aducă băutura la masă. Ea nu are timp de așa ceva, dacă vreau să o iau, bine, dacă nu, nu. Am încercat să folosesc buzzerul de la masă, pentru a chema pe cineva să îmi ia o comandă. Se râdea la bar când suna chestia aia, gen Hăhăhă ce proști și ăștia.

Iar nesimțirea se întinde inclusiv la mesele de biliard. Nimeni nu mai face ordine acolo, nimeni nu are grijă să fie tacurile complete la mese. Alaltăieri m-am dus să cer un triunghi, pentru că nu era la masă și am fost trimis la plimbare, ea de unde să îmi dea triunghi? Practic, am împărțit un triunghi cu vecinul de masă, pentru că na, de ce nu?

Și nu, nu sunt chestii punctuale. Am fost curios să văd dacă au o problemă cu mine, pentru că sunt urât și antipatic. Dar nu, e comportamentul lor general. Scârbă, silă și sictir cât cuprinde. Probabil din cauză că acolo vin mulți studenți, s-au învățat să se simtă ca niște ciobani cu oile și să își manifeste disprețul și sila într-un mare fel.

Rezultatul? Well, nu știu, dar la IDM, 100 de metri distanță, este tot timpul plin. Și au pierdut minim un client. Sincer să fiu, decât să dau 10 lei pe un ceai ca să îmi scuipe disprețul ei în față o analfabetă servitoare la casă, mai bine mut șandramaua.

Ah, uitam. Una din casiere nici măcar nu știa cum să îmi elibereze bon fiscal, era extrem de nedumerită că cer așa ceva.