Știți probabil că La Cocoșatu sunt cei mai buni mici din București. Nu, cei de la Gil sunt mult sub el, terminați, specialiștilor. Din păcate, ca restaurant, La Cocoșatu e doar o speluncă ordinară.

Cum am aflat? Când a jucat Chelea cu Steaua, iar eu, împreună cu colectivul de la LeBureau, ne-am făcut rezervări, cu 3 zile înainte, special pentru meci.

Știți, venim să vedem meciul, vrem un loc chiar în fața televizorului. Sigur, nu e problemă. Domle, sigur, da, nu vrem să ne trezim în vreun colț. Nici o problemă, sunteți primii care au rezervare.

Rezultatul?
Undeva la vreo 20 de metri în dreapta unui amărât de LCD de 82. Doamnă, am făcut rezervare lângă tv, am cerut în mod special. Da, îmi pare rău, cam asta e, e tot ce am, faceți cum doriți și dumneavoastră.

Am rămas la masă, măcar să mâncăm mici și ciorbă de burtă. Niște mese comuniste, cu fețe de masă comuniste și scaune comuniste. Chelnerii mai aveau puțin să ne ceară să le curățăm scamele de pe uniforme, atâta scârbă ce aveau, am comandat salată de murături, care nu a venit, dar a apărut pe nota de plată, iar doamna chelneriță nu reușea să înțeleagă de ce nu vreau să plătesc, plus niște priviri crunte pentru o șpagă de 20 de lei la o notă de 170.

Sfatul caltaboșului gastronomic? Mergeți și luați-vă mici la botul calului sau la pachet. Dar nu călcați în restaurant, că e jalnic.
________________________________________________________________
În schimb, ca recomandare, restaurantul Vulturul de pe Iuliu Maniu, prima la dreapta după OMW-ul de dinainte de Metro. Mâncarea fabuloasă, tuslamaua de vis, șnițelul de vițel e uriaș și senzațional de bun, chelnerii se mișca fantastic de bine, repede și de serviabil, prețuri ca la mă-sa acasă.

De mers și de conspectat. Măcar tuslamaua aia, care te ucide de ce bună este…