Igor are o rezervă senzațională de depresie, imediat cum iese Luna pe ușă dimineața. Pur și simplu se tuflește și cade pe o parte, de zici că moare pentru că îi pleacă stăpâna vieții. Singurii care îi mai dau chef de viață sunt copiii, când vin de la școală, în rest, dacă rămâne cu mine, e bleg de îi curge salivă de gură.

Mi-e milă de el, săracu băiat, și nici nu știu ce să îi fac.
Iar nu mănâncă boabe, orice i-aș face. I-am luat azi, la sfaturile voastră, uleiul de somon sălbatic. Să vedem cum o fi cu el, că sincer, habar nu am ce să îi mai dau. Și nu mai poate mânca nici smântână peste, am impresia că a devenit intolerant la lactoză, că vomită.

Ca idee, aceste rânduri sunt pur catartice. Nu mă interesează sfaturi despre acana și orijen.