Am remarcat un fapt interesant. Odată cu maturizarea mea intempestivă, am început să apreciez mai mult calitatea eventualului alcool pe care îl consum, cât cantitatea. Nu mă mai atrag deloc zecile de beri ieftine turnate în mine la ocazii sau sticlele de Finlandia îndesate împreună cu Fanta, ca să îi ia din aroma sublimă.

Cel mai mult îmi place să savurez un pahar de tequila bună. Da, savurat, nu shoturi cu lămâie și sare. Gustul unei tequile de calitate nu se strică lămâios, ci se savurează.

Anyway, am făcut un top personal al licorilor de pe piață și a ieșit așa:

1. Don Julio
2. Patron
3. Sauza
4. Sierra
5. Milagro
6. Olmeca
7. Herradura
Topul este exclusiv conform gusturilor mele și raportului bunătate/preț.

Am auzit și citit tot felul de chestii despre cea pe care a vândut-o George CLooney, Casamigos, dar, din păcate, prin românia nu o vezi.

Faza haioasă. Când făceam cercetarea de piață, un prieten îmi intră brusc pe messenger și îmi zice Don Julio Reposado. Nu mă întrebați de ce, dar mintea mea a tradus, cumva, în A murit Ion Iliescu.