Computația cuantică pe înțelesul ei

Articol scris de Major Tom, care s-a mutat odată pe Jupiter, pentru că i-a plăcut mai mult gravitația de acolo.

Tigăile jos, fetelor. Știm că nu sunteți ITste și că aveți o minte genială. Ideea din spatele titlului este alta. N-am cum explica bărbaților computația cuantică fără a explica fizica cuantică. Cum să le explic eu lor ca bila aia de pe masă e și albă, și neagră în același timp? “Lasă-ne, fraiere, cu vrăjeala și zi ce vrei.” Dar pentru voi… pentru voi este evident.

Cum functioneaza un tranzistor clasic ?

Am zis data trecută de tranzistor și mi-ați reproșat, corect de altfel, că am ales greșit să reprezint comutația printr-un tranzistor bipolar „BJT”, care de fapt e folosit în general pentru a integra, spre deosebire de un tranzistor unipolar sau cu efect de câmp, „FET”, folosit pentru a comuta. Voiam doar să rămân pe teritoriul limbii române și al conceptelor abstracte. Dar pentru că acest detaliu ajută acum contextul, am zis că e un moment bun sa adnotăm diferit terminale după cum urmează:

  • G – grila unui FET, echivalent cu baza unui BJT
  • S – sursa unui FET, echivalent cu emitorul unui BJT
  • D – drena unui FET, echivalent cu colectorul unui BJT

Spre deosebire de BJT, G-ul unui tranzistor FET este controlat în tensiune, nu curent (pun intended). Asta înseamnă că un BJT este în general folosit pentru a preamplifica curenți foarte mici captați de la diverși senzori. În general, curentul este folosit pentru a integra semnale, tensiunea in schimb este folosită pentru a afla un număr redus de valori discrete și a le folosi pentru scopul de a comuta. Cum FETul lucrează foarte bine cu semnale de tensiune mică, a fost exact ce aveam nevoie în construcția blocurilor logice.

Trebuie să vorbim pe scurt și despre detaliile de fabricare a tranzistorului, în special a tranzistorului FET. În stare pură, siliciul, deși conduce curentul mai bine decât alte materiale izolatoare precum plasticul, nu o face nici pe departe la fel de bine ca un metal. De aici și termenul de semi-conductor. Motivul? Atomul de siliciu are 4 electroni, deci dacă ne uităm la structura cristalină formată de atomii de siliciu, observăm că au o capacitate de alipire (valență) perfectă, adică electronii au nevoie de energie suplimentară pentru a evada din legăturile covalente cu alți electroni vecini care formează cristalul de siliciu. Asta împiedică ușurința de deplasare a electronilor în cristalul de siliciu. Da, dar noi avem nevoie totuși de un conductor care poate fi comutat, nu ne ajuta folosire siliciului în stare pura, așa că injectam (dopăm) cristalul de siliciu cu impurități de fosfor sau bor pentru a rupe această valență perfectă. Fosforul are 5 electroni, iar borul are 3 electroni.

Ce înseamnă asta? Cristalele injectate cu fosfor pot ceda ușor al 5-lea electron, iar cristalele injectate cu bor pot primi cu ușurință electroni.

În momentul în care alipim cristalul injectat cu fosfor unui cristal injectat cu bor, în zona de alipire se creează o regiune de contact neutră în care electronul în plus al fosforului echilibrează electronul în minus al borului, astfel încât zona de contact acționează ca siliciul în stare pură, practic o barieră împotriva trecerii curentului chiar intre cele doua tipuri de cristale injectate. Pentru a ridica această barieră, aplicăm tensiune la terminalul G al tranzistorului, care rupe această barieră și formează un canal de conducție a curentului electric.

Există 3 moduri importante de fabricare a tranzistorului în chipseturi și am să le menționez fără detalii: MOS, SOI si FinFet.

  • Cea clasică și ieftină este MOS, litografie pe 3 substraturi: metal, oxid, siliciu
  • SOI „Silicon on Insulator”, frecvent folosită in 22 – 28 nm
  • FinFet este un MOS cu nervuri 3D și este cea folosita azi în nodurile de 14, 10 și 7nm

Ai ajuns până aici fără să te plictisești ? Acum poți uita tot. Sunt la un google distanță, nu ai nevoie să-ți încarci memoria cu informație deja existentă, ai nevoie sa o încarci cu concepte abstracte diferite de alte concepte abstracte.

Spinul magnetic

Toate particulele fundamentale din modelul standard posedă spin magnetic. Pe noi astăzi ne interesează electronul. În realitate nu e vorba de nici o rotație (spin), dar pentru a asimila vizual spinul magnetic, rotația este o analogie bună. Cea mai apropiată analogie a conceptului de spin este busola care își aliniază acul cu câmpul magnetic al pământului.

Imaginează-ți că o particulă, să spunem un electron, are atașat un ac precum cel al unei busole. În lipsa oricărei forțe, acul busolei se aliniază cu câmpul magnetic al pământului. Dacă începi să te învârți haotic, acul ăla nu mai stă fix. Se învârte de nebun în funcție de forțele implicate în agitarea busolei, dar și în funcție de forța magnetică exercitată mai slab asupra busolei. În cazul particulelor, agitația asta este cauzată de căldură (sigur te-ai lovit de termenul de agitație termică. Fiertul apei e probabil cel mai reprezentativ fenomen al agitației termice). Căldura este o forma de energie care se poate transforma în altă formă de energie, adică spin magnetic.

De câtă căldură avem nevoie pentru a modifica spinul unui electron ? Foarte puțină, puțin peste zero absolut (Kelvin), adică −273.15° C. La −273.15° C am putea spune ca un electron se află în repaus (nu exista de fapt repaus din cauza principiului incertitudinii al lui Heisenberg, dar asta e o discuție și mai lungă). Cum urci în temperatură, spinul începe să se agite. Cam așa:

Practic, în lipsa căldurii, spinul se aliniază cuminte unui câmp magnetic, în prezența căldurii se agită de nebun. Dar ce facem dacă vrem să-l controlăm cu precizie, să așezăm spinul în exact direcția dorită?

Răspunsul: scăpăm de căldură pentru a-l calma, iar apoi folosim microunde pentru a-l încălzi și implicit roti în exact poziția pe care o dorim. Și facem asta doar controlând frecvența și amplitudinea microundelor. Cam așa:

Cum functioneaza un tranzistor cuantic ?

Nu vă luați iar de mine cu termenul “tranzistor cuantic”. Nu există așa ceva, se numește de fapt „single-atom transistor”, dar eu îi spun aici tranzistor cuantic. Acum că știm cum funcționează un tranzistor clasic și știm și cum funcționează spinul unui singur electron, hai să vedem cum închidem sau deschidem tranzistorul cuantic doar controlând spinul unui singur atom (chiar și nucleul are spin, dar dacă intrăm și aici, nu se mai termină povestea asta, așa că ne vom referi la spinul unui singur electron). Vă aduc aminte că atomul de fosfor are 5 electroni. Cum ar fi să injectăm un singur atom de fosfor într-un cristal injectat deja cu atomi de bor și să controlăm spinul electronului?

Am obține un tranzistor care se închide și deschide controlând spinul doar din microunde. Spin UP = deschis, Spin Down = închis. Acesta este tranzistorul ce stă la baza computației cuantice.

Qubit

Ăsta e momentul în care ne lovim de fizica cuantică. Maddame va poate învăța fizica cuantică, dar în momentul ăsta e necesar să mă credeți pe cuvânt că până nu observăm/citim/măsurăm, spuneți-i cum vreți, spinul electronului, acest spin se afla in Spin UP si Spin DOWN in acelasi timp. Citim/măsuram/observăm spinul exact in momentul in care tranzistorul se închide sau deschide. Până când tranzistorul nu se închide sau deschide, spinul este în același timp UP si DOWN. Această stare se numește superpoziție (suprapunere) cuantică. Colapsul unei superpoziții în spin Up sau Down este rezolvat de ecuațiile lui Schrödinger (adică își decide poziția) prin calcul probabilistic, și nu deterministic.

Pentru a controla valoarea unui bit clasic trebuie să vin cu o singura valoare: adevărat sau fals. Pentru a controla valoare unui bit cuantic, adică unui Qubit, trebuie să vin cu 2 valori probabilistice: Q1 si Q2. Probabil veți spune, ok și ce mare brânză putem face cu asta ?

Cu un singur qubit nu ai putea face nimic în plus față de ce ai putea face cu 1 bit clasic. Și aici ajungem la corelarea cuantică între două sau mai multe particule, „entanglement”. În fizica cuantică, două sau mai multe particule aflate la capetele opuse ale universului acționează într-o anume corelație una față de cealaltă sau față de toate celelalte. Practic dacă schimbi spinul uneia dintre ele, cealaltă își schimbă și ea spinul direct proporțional cu nivelul de corelație în care se află cu ea.

Când cunoști corelația între 2 particule, e suficient să schimbi spinul unei singure particule pentru a schimba si cunoaște, fără a măsura, spinul celei de-a doua particule. Iar când cunoști corelația între 3, 4, 100, 1000 particule, practic cunoști spinul tuturor celorlalte particule fără măcar a măsura.

Știind asta hai să încercăm să diferențiem bitul clasic de cel cuantic.

  • 1 Qubit = 2 biți clasici (pentru că trebuie să-ți dau 2^1 coeficienți )
  • 2 Qubiți = 4 biți clasici (intră în joc corelarea, iar pentru că trebuie să cunosc corelația între 2 Qubiti, știu că voi avea nevoie de 2^2 = 4 coeficienți)
  • 3 Qubiți = 8 biți clasici (deja trebuie sa cunosc corelația dintre 3 Qubiti adică 2^3 = 8 coeficienți)

Poate ați observat deja creșterea exponențială.

  • 20 Qubiți = 1.048.576 biți clasici (2^20 = 1.048.576 coeficienți)
  • 300 Qubiți = numărul de atomi din universul observabil. Mai exact teoretic poți simula universul în 300 de Qubiți complet corelați (un task extrem de dificil, dar, zic eu, tangibil în următorii 20 de ani)

E dificil acum să înțelegi “the big picture”, vă pot spune doar că numărul de operații necesare pentru a rezolva probleme dificile scade exponențial. În matematică și informatică, Big O descrie numărul de operații necesare rezolvării unei probleme și în general e un detaliu de maxim interes când rezolvi probleme complexe. De exemplu, găsirea celui mai scurt traseu între punctul A și B din univers, fără să te lovești de nici o altă planetă, cu un algoritm clasic, implică un număr foarte mare de operații. Un algoritm cuantic însă, rulat pe un sistem cu câțiva zeci de Qubiți complet corelați, poate rezolva problema în doar o singură operație. De asemenea, predicția meteorologică, din nou operații peste operații ce necesită multă putere de calcul și multă energie, task pe care un algoritm cuantic l-ar rezolva într-un singur pas.

Criptografia, de exemplu, se bazează pe incapacitate computației clasice de a găsi numărul prim al unei valori foarte mari. Pentru a găsi numărul prim, computația clasică are nevoie de mii de ani cu toata puterea de calcul existentă astăzi. Un sistem cuantic ? Depinde de numărul biților corelați. Un an, o zi, un minut. Din cauza computerelor cuantice a și apărut interesul pentru idea de „post-quantum criptography”.

Pot rula algoritmi clasici pe computere cuantice ? În nici un caz. Doar algoritmii cuantici modelați specific pentru numărul maxim de corelații posibile. IBM are un proiect în care au pus la dispoziție un sistem cuantic cu aprox. 20 biți corelați parțial. E foarte greu să corelezi 20 de tranzistori cuantici.

Vom vedea computație cuantică mobilă ? Nu știu dacă se va întâmpla așa ceva vreodată. E dificil să ții un tranzistor aproape de 0 Kelvin. Mecanismul de răcire în sine este un topic separat (și chiar interesant). Sitsemul de răcire e foarte dificil de miniaturizat. Generarea câmpului magnetic necesar alinierii spinului este iarăși un mecanism greu de miniaturizat.

Poate computația cuantică să înlocuiască computația clasică ? Greu de crezut, pentru că în probleme matematice ușoare cum ar fi afișarea unei pagini web, redarea audio sau video, viteza de procesare e mult mai lentă decât la computația clasică. Computația cuantică, zic eu, va rămâne pentru mult timp strict dedicată rezolvării problemelor foarte complexe.

Vrei să te joci cu algoritmi cuantici ? Uite: https://quantum-computing.ibm.com

 

“Revere those things beyond science which really matter and about which it is so difficult to speak.”

Werner Heisenberg

55 comentarii

  1. Spun și eu ceva, apropo de superpoziție. Apropo de verificare empirică, la nivel de experiență și dacă vreți la nivel intelectual, vedeți despre vedanta, că în așa numita stare de conștiință pură, de absolut, practic poți merge în stânga și în dreapta în același timp. Diferențierea, la nivel de excludere apare în ‘relativ’, adică aici unde stăm noi de vorbă și gândim așa cum putem să o facem – în sensul că pentru a merge ‘sus’, trebuie să renunți la a merge ‘jos’ șamd. Discuția poate fi lungă, sau scurtă, în funcție de nivelul de experiență dar și de înțelegere al cuiva, dar mă gândeam că poate vă place abordarea. Este foarte foarte veche, de unde că nimic nou sub soare.

    3

  2. Cica din motive de superpozitie cuantica ii iesea lui Heisenberg metamfetamina aia albastra.

    13

  3. #3

    Major Tom, sorry, dar eu nu te mai citesc. de câte ori o fac am senzația că-s mai proastă decât pare Viorica și asta nu face bine părerii mele despre mine însămi.

    19

    • Pot să îți zic pe surse că MT este, poate, genial dpdv tehnic, dar are o gramatică mizerabilă. Atâta mi-a luat de mult să i-o corectez, încât ar trebui să mă adaug și eu la „autori”. Și nici acum nu-s sigură că le-am prins pe toate 🙂
      #NimeniNuEPerfect.

    • Ady-P, cand e vorba de calculatoarele cuantice ti se pare ca esti proasta? De astia ce zici?
      https://imgur.com/BLzJqBk

      13

    • #7

      #true cu gramatica mizerabila Scuze @maddame, e greu sa faci sa mearga verificarea gramaticala in editor cand vrobesti de avioane.

      1

    • Am încredere că vei găsi o soluție.

    • Păi nu a găsit-o? Aka Maddame?

      0

    • Maddame a fost o soluție unică.
      Și iubirea mea are limite. Chiar și aia de știință.

    • #11

      @Le BigOne, unii p-aici par să priceapă ce scrie omul. mă compar și eu în sus, nu în jos. 🙂
      am uitat fooooarte multe din matematica de școală, în special din geometrie, dar ordinea operațiilor (aritmetice, nu chirurgicale) încă nu. am avut eu o șustă cu ea care a făcut-o mai greu de uitat. 🙂

      2

    • #12

      @Andy Am descoperit-o exact cum ati descoperit-o si voi. Dar cand descoperi o floare de colt nu o rupi sa o duci acasa. O admiri si mergi mai departe.

      1

    • Eh, o mai duci și acasă dacă îți place mult.

      0

    • #14

      Nope, nu faci asta. Te duci pe munte mai des și admiri fără să distrugi. Ceea ce putem face toți aici pe blog.

      1

    • Încercam să fiu amuzant. Nu cred că vorbeam despre aceeași floare de colț. 🙂

      0

    • Păcat 🙂

    • Promptă și iute cu replica potrivită. 🙂

      0

    • #18

      @andy Dar dpmdv ai fost amuzant. Gramatica mizerabila vine la pachet cu lipsa emojiurilor. Eu cred ca vb de aceasi floare. Ce-ti place sa faci in informatica ?

      1

    • @M.T. Să învăț. Acum sunt la a patra schimbare de paradigmă, care nu mai are legătură cu ITul. Dar au fost vreo trei înainte: Powerbuilder, C#, Js cu Node și Angular. Iar astea sunt cele cu proiecte „industriale”. Aveam pe vremuri în target un limbaj de programare pe an, for personal fun.

      0

    • normal ca te duci cu amanta la munte….doar nu vrei sa stai acasa sa te prinda nevasta

      1

  4. #21

    „Criptografia, de exemplu, se bazează pe incapacitate computației clasice de a găsi numărul prim al unei valori foarte mari.”

    autorul a vrut sa zica:

    „Criptografia, de exemplu, se bazează pe incapacitate computației clasice de a descompune un numar foarte mare in factori primi.”

    5

    • Imi povestesti mai multe despre asta?

    • Spun eu, dar foarte pe scurt. Cu numerele prime mari greu de găsit cred că este cristal de limpede pentru tine. Pentru a găsi un număr prim trebuie să verifici dacă nu este divizibil cu cam jumătate din valoarea sa alte numere (minus unu, că nu se pune). Mă rog, există optimizări, dar ăsta este principiul.
      În criptografie există criptare simetrică, clasică și criptare asimetrică. La simetrică înseamnă că ‘cheia’ cu care criptezi este folosită și la decriptarea mesajului. În ce asimetrică avem perechi de chei corelate (folosind două numere prime foarte mari), una o folosim la criptare, cealaltă la decriptare. În practică, se folosesc ambele. Adică, se criptează mesajul cu algoritm simetric ‘clasic’ (3DES etc), iar cheia de criptare/decriptare este criptată cu cheia de criptare asimetrică și adăugată la mesaj. Asta pentru că algoritmii asimetrici sunt consumatori de timp și nu ar fi fezabili.
      Cum te ajută asta? Publici cheia ‘ta’ publică și oricine vrea să îți scrie criptează cu ea. Știința matematică de până acum ne asigură că doar tu, care ai cheia privată, poți decoda mesajul. Oricine îți poate scrie, doar tu poți citi. Nice, nu?
      Mai este ceva, adică poți semna un mesaj cu cheia privată, iar cheia publică aflată peste tot de acum (există servere dedicate, vezi despre PGP de exemplu) verifică autenticitatea semnăturii. Adică un bloger dintr-un regim opresiv poate publica chestii iar toată lumea știe sigur că sunt publicate de el pentru că au fost semnate cu cheia privată și verificate cu cheia publică accesibilă tuturor. Astfel regimul opresiv nu îl poate impersona și publica tâmpenii în numele lui.

      2

    • Mersi!
      Știi cum se face criptarea mai exact?

    • Cu drag. Vag spre deloc. Mă apucasem să studiez cândva, dar nu duc astfel de matematici. Înțeleg însă principiile și pot folosi lejer librării de rutine deja existente.

      2

    • Andy, pentru cautarea divizorilor unui numar ajunge sa mergi pana la radical din numarul respectiv. Daca nu are divizori pana la radical nu mai are nici dupa. Pana la jumatate este extrem de ineficient. Pentru a verifica pentru 1.000.001 ar fi 500.000 vs 1000 de verificari

      1

    • @Le bigOne. Sigur, spuneam din ce îmi mai aminteam. Chiar și așa, la numere foarte mari este practic imposibil să nimerești prin forță brută cele două numere prime folosite.

      1

    • #28

      Ai dreptate, in algortmi clasici descompui, dar in algoritmi cuantici gasesti intr-o singura operatie

      1

    • #29

      Si asta ridica o problema netratata in articol. Nu poti citi superpozitii, poti doar observa. Odata observat spinul e pierdut definitiv si este „resetat”. Daca ar fi sa descompui, in computatia cuanrica ar dura de 100 mai mult decat in cea clasica. Dar am alta intrebare. A gasi prin descompunere nu inseamna tot „a gasi” ?

      0

    • @Major Tom Stai că o dăm în teoria informației. Găsirea înseamnă verificarea rezultatelor într-un fel accesibil sistemului folosit. Dacă vrei detalii vezi Knuth, că își făcuse el o mașină teoretică a lui ca să explice teoriile algoritmilor și optimizărilor folosite.

      P.S. Ți-a plăcut gravitația pe Jupiter cum i-ar plăcut vremea lui Cetin în Anglia.

      1

    • #31

      @Le BigOne Pentru a verifica pentru 1.000.001 ar fi doar 168 de verificari (este suficient sa verifici doar numerele prime pana la 1000)

      0

    • Daca ai o lista cu ele, da, unul sigur e divizor daca numarul nu e prim.

      2

  5. #33

    Ceva e putred în explicația asta. Cum se injectează un atom de fosfor în siliciu? Ar trebui un ac foarte subțire. Dar din ce ar fi făcuți pereții acului respectiv? Acul ăla nu e și el făcut tot din atomi? Ori e imposibil, ori ni se ascunde ceva.

    2

    • #34

      Litografie

      0

    • #35

      E nanothehnologie, mai exact se bazeaza pe o tehnologie numita scanning tunneling microscopy. Nanotehnologia asta face, manipularea atomilor individuali. Ce e mai complicat e pastrare coerentei.

      3

    • #36

      „scanning tunneling microscopy” – mi-a iesit la prima citire colonoscopy
      eh, sunt un om simplu, cu liceul la seral 🙂

      3

    • se injecteaza cu mamaliga vartoasa si isi alege el ce vrea!

      0

  6. #38

    cand invatam sa facem o raza neutronica pe care sa o folosim sa scapam planeta de hemoroizi…asta…umanitate?

    2

    • Chestie cool: 99,9999999% din atom este vid. Adică suntem formați din 99,9999999% nimic. Dacă s-ar inventa o arma care sa elimine vidul din atomi, tot ce ar mai rămâne din toată specia umană ar putea încăpea intr-un recipient de mărimea unui cub de zahăr.

    • #40

      ce ma intereseaza pe mine e cum aplicam asta doar la oameni, astfel incat sa ramana restul vietuitoarelor.
      desi, ma gandesc ca pe undeva ramane un vierme prin Groapa Marianelor sa reporneasca evolutia.
      Deci avem de lucru…to the Bat cave…..

      2

    • #41

      Și eu care credeam ca omul e 70% apa… Vine Maddame și zice ca 99.99999… suntem nimic… Cumulat iese ca la alegerile lui Putin 😀

      5

    • #42

      @lucifer. Durerea-n cur n-are leac, dar bomba cu neutroni scade eficient numărul de suferinzi… O soluție umanitara.

      3

    • Lusifer: e simplu Incepi cu tine, dupa care nu o sa mai vezi umanitate. Cool edgy guy

      0

  7. #44

    Ma depaseste complet tema, dar sa incerc totusi si eu… Poza 4?

    8

    • #45

      Un calculator cuantic poate rezolva problema cu poza în doar o singură operație 😀

      4

  8. #46

    Legat de portabilitatea calculatoarelor cuantice… primele tranzistoare erau de fapt lămpi și consumau pe masura, iar omul a ajuns pe luna ca cineva a pus grămadă mai mulți tranzistori discreți.. Timpul le rezolva pe toate 😀 și niciodată nu zi niciodată… sau cum a zis Socrate:”Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu”

    3

  9. #47

    Mie nu-mi place Saturn, Venus, Jupiter, foarte aglomerat și mizerabil, prefer sa merg la bulgari.

    10

  10. #48

    Carevasazica simulezi universul in .. univers. Ceva pute in toata treaba asta. S-ar incalca ceva chestii din fizica zic eu (conservarea .. informatiei !?!). Probabil se va descoperi mai incolo ca a corela mai multe chestii din astea cuantice devine tot mai greu spre imposibil (zicea mai sus ca IBM are 20 de biti corelati partial).

    1

    • #49

      Informația e o formă de energie și ea. Dar se conservă. Ce ? Simulările fenomenelor fizice încalcă legea conservării ?

      0

  11. „Vom vedea computație cuantică mobilă ? Nu știu dacă se va întâmpla așa ceva vreodată. E dificil să ții un tranzistor aproape de 0 Kelvin. Mecanismul de răcire în sine este un topic separat (și chiar interesant). Sitsemul de răcire e foarte dificil de miniaturizat. Generarea câmpului magnetic necesar alinierii spinului este iarăși un mecanism greu de miniaturizat.”

    Stai, ca nu e deloc greu sa obtii temperaturi scazute. N-ai decat sa mergi in spatiul cosmic, si apai ala chiar e spatios. De fapt e mai greu sa gasesti locuri calde in univers, ele sunt exceptia.

    Un calculator cuantic plasat pe un satelit care sa ramana permanent pe partea intunecata a Pamantului poate executa calculele si sa trimita la sol rezultatele.

    3

  12. #51

    Pentru cei cărora li se pare prea lung textul există și varianta video.

    1

  13. #53

    Rugăminte pentru MadDame – în nesfârșita dvs. mărinimie și necuprinsa cunoaștere, faceți o analiză pe textul din link, vă rog. Și lămuriți-ne ce e adevăr și se e ficțiune. Mulțumiri, săr’na.

    0

    • Îl bănuiești pe Eftimie de fabulații științifice? Nope. Zice bine cu înlănțuirea cuantică, doar că am impresia că termenul mai exact în română este corelare cuantică.
      Dar da: două particule corelate pot comunica instantaneu, indiferent de distanța dintre ele. Dacă starea uneia se modifică, și starea celeilalte se va modifica instantaneu. Exact asta stă la baza computației cuantice descrise de Major Tom în articol.
      În rest e literatură, și dpmdv chiar literatură bună.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Espressorul este foarte drăguț, nu am putut încă să îl testez la adevărata valoare, pentru că nu am cafea boabe în casă. Am niște Illy, dar mașina zice că e prea fin măcinată, așa că nu face cafea cu el. A mers cu o chestie turcească, nu e deloc ieftină, dar nu […]

Dacă aceste doamne și domnișoare, atât de bătute de soartă încât suraviețuiesc cu te miri ce aruncat pe ele, în rest fiind obligate să se ascundă sub tatuaje de proastă calitate, fac tot posibilul să ajungă la vot, voi ce scuză aveți??

Ieri am primit carnetul de note al fiului, unde am constatat, cu surpriză, că are FB la religie. A întrebat maică-sa învățătoare de ce, răspunsul a fost simplu – S-a înscris el la religie, pentru că îi place. Fiul meu, care are 7 ani, s-a înscris singur la ora de religie și primește […]

Pentru că e aproape weekend și pentru că o să fiu destul de ocupat, am făcut poll-ul oficial care să dea relevanța internetului funcție de realitate. La ultimul poll pus aici, Barna câștiga cu vreo 65%. Mă gândeam că ori votăm frumos, conform conștiinței, ori am eu audiență de USR-iști, conform opțiunilor mele […]