Astăzi, două chestii legate de profesionalismul cadrelor medicale constănţene.

O bătrână a fost declarată moartă, deşi, extraordinar şi incredibil, ea de fapt trăia. Autorul declaraţiei? O asistentă de pe ambulatoriul constănţean.
Bătrâna a fost trezită de flaşurile anchetaorilor de la poliţie.
Doamne, dacă nu se trezea atunci şi se trezea în sicriu? Dar na, probabil asistenta nici măcar mustrare nu va primi, pentru că, nu-i aşa, oameni suntem, greşeli facem.

A doua, mai apropiată de mine. Fetiţa proaspăt născută a unor prieteni are o problemă. După un timp oarecare, un ochişor incepea să i se lase in jos faţă de celălalt. Normal, părinţii alarmaţi, au mers la spitalul judeţean Constanţa. Unde un medic, plin de profesionalism, după o examinare sumară, le-a explicat că fetiţa e bolnavă de hidrocefalie. Vă daţi seama că oamenilor acelora le-a murit sufletul atunci?
Desigur, au fost ulterior la o policlinică privată, unde li s-a explicat că fetiţa, născându-se înainte de vreme, are muşchiul unui ochi mai slab. Lucru total reglabil pe măsură ce creşte.

Deci, copilul este sănătos. Dar pentru groaza oamenilor aceştia, pentru durerea lor, pentru lacrimi, pentru nesomn, CINE PLĂTEŞTE??

Am citit când eram mic o carte despre lagărul de la Auschwitz, Medicii Blestemaţi.
Oamenii aceia par îngeri pe lângă leprele din spitalul judeţean Constanţa.