copil

Scris de o anonimă ce vrea să își limpezească gândurile despre relația sa.

Context : El si ea , impreuna de 2 ani, 28-30 ani, necasatoriti, discuta despre niste prieteni care asteapta un copil. El spune ca primul lucru pe care l-ar face in calitate de tata ar fi un test ADN, pentru a stabili ca acel copil este al sau cu siguranta.

Nu vrea sa creasca un copil care nu-i al lui, stie din ce a citit ca mai mult de y% din barbati cresc copii care nu sunt ai lor (adica sotiile i-au inselat si apoi au ascuns acest fapt) . Spune ca nici sa adopte un copil nu ar putea si nu si-ar dori vreodata.

Ea e de parere ca el e liber sa faca asta (daca isi doreste cu adevarat), dar e un gest care arata lipsa totala de neincredere. I se pare ciudat ca acel barbat cu care se va casatori ( pe care il iubeste si cu care vrea sa-si petreaca restul vietii ) sa faca asa ceva. Vede asta ca pe o forma de injosire , dat fiind faptul ca niciodata nu i-a dat motive de indoiala si a fost mereu fidela (vorbim de un cuplu normal, tipa nu e vreo femeie usoara, cu trecut dubios etc).

Intrebarea este : In calitate de tata, faci un test ADN copilului tau proaspat nascut , pentru a fi sigur ca este al tau? Sau ai incredere in femeia de langa tine, nu suspectezi nimic de genul (nici nu-ti trece prin minte) si te bucuri de faptul ca ai devenit parinte? Oare merita sa stai langa un barbat care iti arata neincredere, poti sa-ti intemeiezi o familie cu el?