M-am informat din timp. Începând cu vârsta de 4 ani, copiii pun în jur de 400 de întrebări pe zi. Bine, cred că al meu pune mai multe, chiar am un numărător cumpărat la ceva promoție Axe și o să verific.

Eram pregătit pentru asta. Problema e că nimeni nu îți spune că încep să facă și conexiuni logice la care nu știi cum să reacționezi.

– Tati, mașina a noastră e cam veche, când o schimbi?
– Când o să aibă tati bani.
– Tati, dar eu când o să învăț să conduc mașina?
– Când o să te faci mare, te învață tati să conduci.

Urmează o pauză lungă, după care un oftat:

– Tati, eu nu vreau să cresc mare.
– De ce, păpușică?
– Tati, dacă eu cresc mare, asta înseamnă că voi o să ajungeți bătrâni. Și eu nu vreau să ajungeți bătrâni.

O altă pauză lungă. Un alt oftat:

– Mi-e frică, tati…

Ok, mai răspunde la asta copilului tău de 4 ani. Încearcă să îl liniștești. Și nu cu o palmă după ceafă și explicația succintă Nu știu ce vorbești, marș la mă-ta…

Grea e viața de părinte.
Cică Masculan – nu plătești. Plătești, plătești…

emasculan