După ce am scris ieri că am 3 pisici și 3 copii, am primit multe mesaje de aprobare, felicitare, dar și câteva dezaprobatoare, gen ce educație le dai copiilor, luându-le orice vor ei, când vor ei. Sau o toantă care mi-a scris că mă reclamă la primărie că chinui animalele în condiții improprii.

De ce îi las pe copii să experimenteze astea?
Simplu. Din 2 motive. Educațional și din cauza lui Mitică.

Educațional, este un exercițiu de responsabilitate excelent, plus un antrenament foarte bun pentru mmomentul când va sosi printre noi și surioara lor mai mică.

Mitică…
Părinții mei nu au fost de acord să avem vreodată animale de companie, indiferent ce ar fi fost. Nici măcar țestoase de alea mici, de jucărie. Nimic.

Într-o zi, l-au adus acasă pe Mitică. Un pui de găină, de o zi. Galben și pufos.
– Mi-ați adus mie un puișor de găină??
– Da, e prietenul tău, joacă-te cu el și ai grijă de el.

Și m-am jucat. Mitică era cel mai bun prieten al unui copil de vreo 10-12 ani, condamnat la stat în casă și la crescut frați mai mici. Venea la mine când îl chemam, stăteam amândoi pe canapea, el în brațele mele și cu capul lipit de mine, chiar și atunci când se făcuse ditamai cocoșul. Adormea doar dacă mă duceam eu să îl mângâi pe creastă, altfel făcea un scandal de nu mai dormea nimeni

Într-o zi, când am venit de la școală, nu mai era Mitică prin casă. În bucătărie mirosea a ciorbă, mirosea foarte bine. Mama mi-a zis că l-a trimis la țară, că era prea mare ca să mai stea în casă. În continuare, mirosul de ciorbă era foarte bun.

Când ne-am așezat la masă și am văzut o pulpă de animal de țară în farfuria lui taică-miu, mi-a picat fisa. M-am ridicat de la masă, cu silă în gură, pentru că luasem deja o gură de zeamă:
– Ăsta e Mitică…l-ați tăiat. L-ați tăiat pe singurul meu prieten.
Nu mai țin minte exact ce mi-au zis. S-a terminat, ca de obicei, cu urlete, eventual niște palme și atât.

Doar că m-au forțat să mănânc din Mitică. M-au forțat să mănânc din prietenul meu.
Maică-mea, când mai povestea anii trecuți despre chestia asta, avea impresia că e ceva haios și nu înțelegea de ce nu râd.

Nu, nu râd.