Ninge de 3 zile în Bucureşti. Nu cred că a mai fost demult o iarnă atât de feerică. Nu sunt mocirle, între blocuri e zăpadă până la genunchi, dar lipseşte ceva.

Lipsesc copiii. Poate sunt eu nostlagic şi îmi aduc aminte doar ce vreau, dar ştiu că eu, când eram la şcoală şi ningea, de-abia aşteptam să ies, să mă bat cu bulgări, să îmi iau sania care cântărea o tonă şi să fug pe stadion la Olimpia să mă dau pe derdeluş.

Acum, merg pe stradă şi până şi în ochii copiilor văd încrâncenare şi nervi, că s-a pus zăpada şi nu pot ei să circule cum trebuie pe trotuar.
Probabil se grăbesc să ajungă acasă, să se bată cu bulgări în World of Warcraft sau Second life.
Trist…