Copiii sunt doar un balast

Am observat, în majoritatea discuțiilor pe care le am, despre copii, cu oameni care încă nu au copii sau abia au născut, o problemă, cred eu, de percepție a prezenței unui copil în familie.

Mai exact, pentru toți copilul acela este echivalentul unui animal de casă. Calculele sunt de genul Dacă fac un copil, îmi cresc costurile cu atât, haine atât, mâncare atât, e o povară mare, e greu, gândește-te cât dai la medici doar. Calcule pe care nu le fac niciodată când e vorba de ei, de femeia/bărbatul lor. Acolo sunt niște costuri normale, care fac parte din viața de zi cu zi.

Și cred că aici vine tara comportamentală majoră. Românii, în majoritatea lor, își consideră copiii animale de casă, lut maleabil din care fac ce vor, eu te-am făcut eu te omor. Practic, e imposibil să gândească la acel copil ca la o persoană de sine stătătoare, cu nevoi, dorințe, idei. Cumva, copiii trebuie să fie recunoscători că au fost aduși pe lume deși, cu iertare să îmi fie, ar trebui să fie invers.

De aici apar acele probleme pe care le găsești la tot pasul. Aveam zilele trecute niște comentarii despre cum Esca trebuia să îi interzică fiică-si să umble cu nuștiucine, pentru că e părintele ei și e o mare rușine că nu a făcut-o. Fix obiectificarea unei persoane, sacrificată absolut normal, conform opiniei publice, pe altarul lui Eu te-am făcut, dacă nu mă asculți, eu te omor.

Copiii nu sunt un balast. Copiii sunt un cadou pe care vi-l faceți singurătății voastre, complet contrar voinței acelui copil. Copiii, deși par obiecte, sunt oameni. Au nevoi, au dorințe proprii, au idei proprii și treaba voastră este să îi ghidați și să le oferiți un exemplu educațional astfel încât acel copil să poată lua decizii corecte, în cunoștință de cauză. Nu să i se impună cu forța ce trebuie să facă. Pentru că forța și frica sunt trecătoare, nu rezistă în timp.

Am fost un copil care și-a luat bătaie la greu, pentru tot felul de prostii. Lauda maximă la mine în casă era Copiii se pupă doar în somn, nu trebuie să știe dacă îi iubești. Cât am fost mic, a funcționat teroarea asta. După ce am mai crescut, bătaia era doar una din mizeriile zilei, oricum, forța cu care eram lovit era infimă.

Știu câteva tipe care au fost, la rândul lor, căpăcite la greu de părinți, pentru a li se da educația de care au nevoie. Uneia i se interzicea să umble cu prietenul ei, care nu se ridica, nu-i așa, la nivelul necesar. Rezultatul? În clasa a 11 a și-a băgat picioarele în ea de familie, a abandonat școala și a plecat cu tipul ei. Cealaltă a încasat bătaie ca un sac de box până când a ajuns la vârsta la care s-a dus la o sală de sport și a învățat să se bată. La următoare bătaie, i-a prins mâinile lui taică-su, l-a imobilizat și l-a amenințat că i le rupe și îl bate cu ele.

Cam astea sunt momentele în care educația asta tradițional românească își atinge limitele. Copiii pot fi înfricoșați până la un anumit nivel. După aceea, frica trece prin ei, peste ei și nu mai rămâne decât ura și disprețul.

Să știți că, în termeni de viitor, e de preferat ca puiul ăla pe care l-ați făcut să strige după voi prin magazin Tati, ești cel mai minunat tată din lume și te iubesc, cum făcea azi fi-miu la Lidl, de mi-era jenă și l-am repezit să tacă (moment pe care acum îl regret), decât să te împăunezi cu frica și ochii lăsați în pământ ai unei ființe care nu îți poate riposta.

Iubirea bate frica. Întotdeauna.

Știu că și voi ați fost bătuți. E inevitabil, provenim din același aluat. Să știți că face bine să vorbiți despre asta, chiar și în anonimat, dacă nu la un psiholog. Sunt lucrurile acelea care te macină și de care ți-e rușine. Catharsisul este esențial aici.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

56 comentarii

  1. Am luat bătaie când am fost mic, cât pentru o întreaga armată.
    Acum fiind tatăl al doi băieți mici, nu înțeleg nici atât, cum poti sa îți bați copiii, dacă ii iubești . Și nu contează ce năzbâtii fac.

    Thumb up 36
    • #2

      iubirea e iubire, bataia e rupta din rai
      un copil nebatut nu va fi niciodata in stare sa deosebeasca binele de rau
      lasa-ti tu copiii sa bage degetele in priza dupa care lauda-i
      asa parinteste cu dragoste
      eu nu inteleg cum faceti copii si ii lasati sa faca ce vor asa de capul lor

      Thumb up 10
    • Ti-am lasat comentariul doar de dragul exemplului negativ. Cand colegii tai de munca fac greseli, ii pocnesti sa se invete minte? Sau e ok doar cand fiinta e lipsita de aparare si tu esti mai puternic?

      Thumb up 11
    • #4

      Bătaia e RUPTA din rai. Adică nu e in rai, e rupta de acolo.
      Mkay?

      Thumb up 1
  2. #5

    Cumnata mea, s a uitat in ochii mei si mi a zis : Auzi, dar tu la David nu te gandesti ? Mâine, poimaine, tu te duci. Vrei sa il lasi singur ? Tie ti a fost bn ca ai avut un frate cu care sa te ajuti ?

    Moment in care mi am dat seama ca dragostea invinge orice. De neajunsuri, de teama zilei de maine, de frica.

    Copiii sunt cel mai minunat lucru pe care l am facut in viata asta

    Thumb up 0
  3. #7

    Obiceiul ăsta se trage din evul mediu, iar noi știm că românia e încă acolo. În evul mediu familia era casă de pensii, asigurare de sănătate plus alte multe chestii pe care le asigură un stat modern acum, logic că familia îndeplinea după ureche chestiile astea și nu te trata ca pe un individ. Îți spuneau cu cine să te căsătorești, te presau să faci copii ca să aduci plus valoare clanului, răspundeai pt greșelile alor tăi, cum ei răspundeau pt tine ( în antichitate plăteai și cu viața, că doar un copil era o marfă, nu individ).

    Thumb up 7
  4. #8

    Copiii se pupa doar in somn? Ahem. Si maica-mea avea o deviza din asta, pe langa bataile ce le luam aproape zilnic si scandalurile zilnice dintre ea si maica-sa si sora-sa (scandalurile chiar erau zilnic, fara exagerare, numai odata la cativa ani se intampla sa treaca o zi fara scandal), in timp ce taica-miu era acolo numai asa, cu prezenta. O auzeam mereu ca ce proasta a fost ea ca i-a trebuit copil, cine dracu a pus-o sa faca copil si sa-si nenoroceasca viata cu mine, ca trebuia sa-si vada de treaba ei ca era mai bine fara copil, etc. Deviza lu’ maica-mea, menita tot sa sustina teoria ca un copil ar fi un balast si o pacoste, si pe care o auzeam aproape zilnic, era „Cine are deja copii, de-acuma sa ii creasca. Da’ cine nu, sa nu-i doreasca”. Uite ca am crescut. Am facut 18 ani si am plecat de acasa si nu m-am mai intors. Au trecut 15 ani de atunci, in care am vazut-o de 3-4 ori, in reprize de 2-3 ore. Acum de fiecare data cand suna, o aud „-Da’ nu mai vii si tu pe-acasa?” „-Nu, nu vin, ti-am spus ca nu vin, stii ca nu vin, pentru ce insisti?” . Acum sa faca bine sa nu ma doreasca, asa cum spunea ca ar fi fost mei bine.

    Thumb up 49
  5. #9

    Când mă gândesc la copiii de pe strada mea și la vrednicii lor părinți, cel dintâi criteriu de departajare este cel canin. Empiric, am deslușit câteva categorii largi:
    – Awww: uite cuțu, du-te și mângâie-l pe cuțu, zi-i pa lui cuțu
    – Hmm: copilul vrea la cuțu, dar mami nu-l lasă, ca să nu-l deranjăm pe cuțu (right)
    – Bleah: priviri terorizate, istericale, strâns în brațe, aoleu, ne atacă velociraptorii
    *****
    Trecând de la copii la tineret, vreau să vă spun că mi-am revizuit simțitor unele opinii. Copila aia nerdy care mă enerva săptămâna trecută e de fapt ok și deșteaptă, a prins din zbor care-i faza cu alterările fonetice în rromani (epenteze, afereze etc., cool shit).
    *****
    Revenind la copii, v-am zis că o mai altoiam pe soră-mea când era mică și mă enerva? :))

    Thumb up 7
    • #10

      QED: Les pédés violenteaza copiii. Daca nu v-ati dus duminica, de-acu’ incolo sa trageti ponoasele. Domnul sa ne ajute!

      Thumb up 6
    • #11

      :)) Unde dai și unde crapă

      Thumb up 3
    • #12

      I-auzi lume: i-a dat de-a crapat, saracuta!
      Ce de blestematii mai fac omosecsualii astia!

      Thumb up 5
    • #13

      Arza-i-ar Fuego!

      Thumb up 13
    • #14

      Ete d’aia prefer pisicile!

      Thumb up 2
  6. #15

    „Cam astea sunt momentele în care educația asta tradițional românească își atinge limitele”. Aceasta generalizare, nu este corecta. Nu ne putem limita la experientele personale, in momentul in care incadram educatia din RO intr-un anumit tip de educatie. Pentru mine si pentru o alta parte semnificativă dintre cei care suntem pe aici, copilăria a fost frumoasă, cu repere si principii sanatoase, asta neinsemnând ca generealizez, idealizand un asa zis model de educatie.
    Utilizarea „traditionalului” mi se pare exagerata, usor tendențioasă, încadrându-se intr-o nota de persiflare generalista.

    Thumb up 13
    • #16

      Poate că unii vor vedea, în a doua propoziție, tradiționala virgulă între subiect și predicat. Eu însă am o abordare mai tolerantă și mai deschisă, prefer să cred că ai făcut o construcție „topic+comentariu”, care nu se supune acelorași rigori.

      „Truly wonderful, the mind of a child is”

      Thumb up 5
    • Pentru mine si pentru o alta parte semnificativă

      de unde știi că e o parte semnificativă? e ok sa generalizezi, atunci când susții părerea proprie?

  7. Am luat vreo 3-4 batai cand eram mic. Toate au fost meritate. Una din ele a fost dupa ce si-a dat taica-miu seama ca nu stiam tabla inmultirii in clasa a 4-a desi se invata intr-a doua, una ca fumam intr-a treia… Nu ii port pica si stiu ca la vremea respectiva nu ar fi avut cum sa ma pedepseasca altfel. Ce sa imi interzica? Ciocolata? Nu exista. Statul la tv? Nu era program. Iesitul in mall? Nu era mall. Sa imi ia telefonul mobil, calculatorul, sa nu ma lase sa ma joc pe tableta?! Nu era nimic din toate astea. Cum sa ma pedepseasca altfel?!

    Thumb up 10
    • #19

      Sa te tina 2-3 zile in casa si sa belesti ochii pe geam la ceilalti copii.

      Thumb up 23
    • Sa-si construiasca o relatie cu tine, sa te uiti la el ca la Dumnezeu, sa cititi impreuna, sa mergeti cu bicicleta impreuna, sa va uitati la filme impreuna, sa faceti chestii impreuna, si, dintr-o data, cand ai calcat pe bec, sa se uite la tine si sa-ti spuna verde in fata ca ai gresit, si ca azi o sa te joci singur, si ca nicio scuza nu ajuta. Azi esti singur. Maine vine inapoi si te iubeste, clar, dar azi, indiferent ce faci, esti singur. Tata e suparat.

      Thumb up 30
    • #21

      Bataia nu are nici o justificare (nici una, orice ai fi facut) si reprezinta lipsa de solutii sau educatie a parintilor nostri. Cand i-am confruntat pe parintii mei in legatura cu bataile pe care le primeam am inteles ca ei n-aveau habar cum e sa cresti un copil si aplicau solutiile de la parintii lor, adica bataia. Din pacate nici pana acum nu realizeaza ce au gresit sau nu vor sa recunoasca.

      Thumb up 11
    • #22

      Sa-ti daie un deget de la picior. Apoi sa-ti spuna ca daca nu-ti revizuiesti comportamentul, pe viitor nici baschet nu vei mai putea sa joci.

      Thumb up 2
    • huehuehue

    • @CSB, pevremea lui Ceauescu se muncea in 3 schimburi si inclusiv sambata. In timpul liber oamenii se straduiau sa faca rost de mancare sau haine…se statea pe la cozi. Probabil ca parintii care construiau relatii cu odraslele erau 1-2%. Ce citit impreuna? Ce mers cu bicicleta? Se statea cu cheia de gat in fata blocului si iti incalzeai singur ciorba. Vorbesti din filme.
      @junker…uitatul pe geam era o activitate zilnica. Nu prea aveai unde sa te uiti in alta parte.
      @framura, baiata poate fi de 2 feluri: poti sa iei bataie degeaba ca taica-tu e betiv si vine nervos acasa, sau poti sa iei bataie ca i-ai spart capul colegului de banca. In a doua varianta poti intelege ceava si bataia aia te poate ajuta. In prima, nu.

      Thumb up 4
    • @Cetin mi-ai facut rant ca lumea , nu gluma =))))))))

      Thumb up 0
  8. #26

    Pentru multi oameni copii sunt doar un balast din fix 2 motive:
    1.Stilul de viata nu se vrea a fi ajustat pentru un copil, desi cica au auzit ca e cool sa ai copii.
    2.Oameni saraci ca si finante, dar si ca educatie.
    Cliseele astea le-am tot vazut in ultima perioada si realizez ca daca tu ca om esti echilibrat vei vedea copii ca o completare a vietii tale nu ca o corvoada.
    Legat de pct 2 asta e principalul motiv pentru care maretul referendum indirect n-a trecut. E misto sa dai lectii de familie, dar cand tu fizic faci foamea pentru copii(alt cliseu odios), inevitabil penttu tine acei copii nu mai sunt o bucurie orice ai vrea tu sa spui, si de aici incep toate problemele.

    Thumb up 5
  9. #27

    E un subiect foarte complex, daca m-as apuca sa scriu tot ce-mi trece prin cap cred ca pana si Florin Piersic ar ceda si n-ar reusi sa faca fata la cat am de zis.

    Fiecare dintre noi avem o poveste, cum, cumva, ne-am agatat ca disperatii de ceva si am evadat si am reusit sa ne facem o viata ok. Fie ca a fost vorba de o pasiune, carti, grupuri, fie ca a fost un prieten alaturi de noi, un caine, sau o femeie care au stat neconditonat, am facut cumva si am trecut peste si incet incet ne-am creat viitorul desi unora dintre noi in loc sa ni se intinda o mana de catre parinti, ni s-a aruncat geanta cu haine si ni s-a trantit usa. Unii dintre noi ne-am creat o lume imaginara in care ne vedeam cum sa traim frumos, altii am stat cu „Dumnezeu” pentru ca atunci cand esti singur si nici ai tai nu dau un scuipat pe tine, ai nevoie de un personaj imaginar cu care „sa vorbesti” ca sa nu para ca vorbesti singur. Insa atunci cand traiesti in lumea imaginara si cu Dumnezeu non stop, e mai putin probabil sa actionezi si cam ramai in aceeasi situatie. De asta poate ni se pare ciudat unora dintre noi acum de bisericoase, acum cand suntem pe picioare, insa poate multi saraci, in special femei care nu stiu decat de ochi umflati, singurul lucru care le-a mai ramas sa nu se sinucida e sa se refugieze intr-o lume imaginara, cum ca dincolo va fi totul frumos si pace si armonie si cineva le va salva si ierta desi nu au gresit, pentru ca stiu ca unele, la varsta si situatia lor, cu cunostintele si puterea financiara pe care o au, le e aproape imposibil sa lupte si sa o ia de la inceput, asa ca ce le ramane de facut e sa se refugieze in lumea lor imaginara.

    Din punctul meu de vedere, in situatia mea, nu bataile au fost ce si-au pus amprenta ci lipsa de incredere in copil si faptul ca vrei sa-l umilesti tot timpul ca va fi un nimic toata viata, pentru ca, dupa mintea ta, crezi ca batandu-ti pula de el, il ambitionezi, ca dupa aia sa zici „datorita mie ai ajuns aici, daca nu-mi bateam eu pula de tine nu te apucai de treab”. Apoi comparatul si dat exemple pe altii cand tu ca parinte nu esti un exemplu, plus faptul ca atunci cand a avut nevoie de tine n-ai fost acolo. Sunt multe de zis.

    Daca ma intorc in trecut, as zice multe cum sunt facute prost si cum as face eu mai bine, Pot fi multe motive, de la vanitate, la sa fii in rand cu lumea, sa ai cu ce te mandri, si alte cacaturi cam toate axandu-te pe tine ca parinte si nu pe copil. Plus mizerii de genul te dau afara, tu, ca parinte stiind ca ala nu are unde sa plece la varsta aia si continui sa santajezi in zona asta pentru ca in mintea ta „unde dracu sa se duca?”

    Pentru mine, un singur lucru conteaza acum si pe el ma concentrez, cand ma intorc de la munca sau de oriunde, cand intru in casa la 5, 5:30 PM, sa vad cum se lumineaza chipul copiilor si zambesc instant si zic „haide bah bagabontule, unde dracu ai stat? hai ca avem treaba, tre sa mergem sa ne jucam in parc”. Daca ei zambesc instant si nu dau impresia ca-si doresc sa dau ortul popii, inca sunt pe calea buna. Si incerc sa nu pierd nopti departe de ei decat daca plec sa rezolv tot pentru ei ceva. Poate pentru unii suna ciudat dar asa ma simt bine, petrecandu-mi timpul alaturi de ei, fie ca e vorba de mancat, dormit, mers la restaurant sau afara, plecat in vacante sau dansand. Pentru ca pe asa ceva am control, pentru ca sunt implicat direct. In rest, ce vor ajunge, ce vor face, nu prea pot controla direct cat timp nu-s in joc eu.

    Thumb up 27
  10. #28

    Bataia nu se justifica, indiferent ce ar fi facut un copil. Luam si eu batai, unele care mi-au ramas intiparite in minte, nici acuma nu pot intelege de unde poate veni acest instinct de a-ti bate propriul copil pana vezi ca nu mai poate respira, sau nu se mai poate aseza pe scaun, dar nimic nu se compara cu durerea aceea pe care o ai, cand dupa o bataie crancena, sta tatal tau deasupra ta dupa ultima serie de pumni si iti spune: „Esti un cacat, asta esti!”. Poate ma ambitionez intr-o zi sa scriu mai pe larg, poate va ajuta pe cineva. Traumele astea raman cumva sa te urmareasca in fiecare zi din viata.

    Thumb up 18
  11. #30

    Nu numai ca sunt un balast pentru unii “parinti” dar in mod constant se plang. In toate modurile, oiricand si din orice.

    Thumb up 1
  12. #32

    Salut, si eu mi-am luat destula bataie cand eram mic.
    Nici nu stiu acum daca e corect sa zic ca unerori as fi meritat.
    De ceva timp, dupa o discutie in familie cu sotia, mi-am dat seama ca sunt niste chestii nerezolvate in capu meu (de la ce am trait in copilarie) care ar fi bine sa le rezolv la un psiholog.
    Daca ai pe cineva care stii ca poate rezolva astfel de probleme, poti sa-mi faci te rog legatura printr-un mesaj in privat pe mail?
    PS: Poti sa nu-mi publici comentariul ca nu ajuta pe nimeni, decat pe mine.

    Thumb up 1
    • ajuta, sa stii, atunci cand stii tu ca ai spus cuiva. din pacate, singura psiholoaga pe care o cunosc e o tâmpită…

    • #34

      Știu eu o psiholoagă mișto de a vindecat un fraier din cea mai tâmpită depresie.

      Thumb up 0
    • t-am trimis mail cu mailul tipului

    • #36

      Trimis mail, sper să fie ce trebuie. Pwps, minți sănătoase la toată lumea că-i greu cu căpșoru’!

      Thumb up 2
    • #37

      Multumesc pentru pont. Sa vedem ce iese din treaba asta. Eu nu cred ca sunt un caz chiar asa grav, dar simt ca se pot face imbunatatiri, mai ales ca am si un copil mic si nu as vrea sa-i gresesc din cauza ca am eu niste pitici nerezolvati.

      Thumb up 3
    • #38

      A merge la psiholog nu înseamnă că ai o problemă gravă, ci doar că ai o problemă și vrei s-o tratezi înainte să fie gravă sau să aibă repercursiuni grave. Succes!

      Thumb up 0
  13. #39

    Pe langa toate bucuriile si satisfactiile copilul e si un cost si toti trebuie sa stie asta. Presiunea societatii si nevoile inventate au crescut enorm costurile cu copiii si aici vb strict de bani. Daca inainte mergeai la clasicul gradinita-scoala-etc, aveai 3-4 randuri de haine, mergeai intr-o tabara scolara sau la bunici si vara in fata blocului, „nevoile” sau mai bine zis cererile s-au schimbat radical. Exemple ? After school de 600-1500 de lei/capita. Cursuri de limbi straine, balet, pictura, dansuri, etc : intre 200 si 450 de lei. Daca face si engleza si inot pune 700 de lei/capita. Fondul scolii, rechizite, excursii si sari de 2000 de lei/capita. 😀 2000 de lei, cam asta e nivelul de trai bun al unui copil. Ma distreaza aia de vor 2-3 copii si ei abia s-au angajat si nici nu joaca la loto. 😀

    Thumb up 4
  14. #40

    :)) De tampiti nu am nevoie, ca sunt eu destul, multumesc oricum.
    Daca se gaseste alt cititor care ma poate ajuta cu asa ceva il rog sa lase in comment.
    As prefera sa fie de la cineva care a si testat respectivul psiholog, ca asa pe net gasesc si eu.

    Thumb up 1
  15. Spune-i baiatului tau ca ai gresit si iti pare rau. Poate, peste zece ani aflat intr-o moment de cumpana, in loc sa fie impulsiv, va judeca lucrurile cu detasare si va face ceva deosebit, si isi va aduce aminte de tine, si te va suna sa iti zica ce a reusit, si ce exemplu ai fost pentru el.

    Thumb up 1
  16. #42

    eu am trecut de mult la următoru nivel: psihiatrii
    nu un psihiatru, ci mai mulți psihiatri
    pentru mine psihologu e apă de ploaie
    cât despre părinți, plătesc acum pentru ce mi’au făcut ca copchil 🙂

    Thumb up 2
  17. #45

    Daca esti in zona +/- 40 de ani sigur ti-ai luat bataie ( ma rog 99% – sa nu fim asa drastici).
    Sigur – si eu sunt din aia 99%. Se cunoaste treaba asta in multe lucruri pe care le faci sau le gandesti.
    Una peste alta – important este cum treci peste chestia asta pentru ca nu te poti lamenta vesnic. Si e bine sa realizezi ca e bine sa lasi lucrurile astea in urma ca sa poti functiona normal cu copii tai si cu cei de langa tine. Desi constientizez lucrurile astea nu sunt intodeauna capabil sa fiu 100% cum ar trebui. Nu – nu-mi bat copilul – dar o multime de alte situatii in care nu reactionez cum ar trebui intodeauna.

    Thumb up 2
  18. #46

    o bataie de la mama ca i-am ascuns o nota de 6 si inca o palma de la tata la care am plans de nervi nu de durere (ulterior a recunoscut ca a plans si el dupa ce mi-a dat-o), motivul nu-l mai stiu. tot el mi-a zis o vorba din armata: o generatie care e chinuita, este buna cu urmatoarea. o generatie care nu e chinuita, o chinuie pe urmatoarea. acum avem doar certuri dar fara suparari…ne mai injuram , ne mai jignim dar nu sunt cu patos:))

    Thumb up 5
    • #47

      Taica-tau are dreptate. Au fost la un moment dat intrebati copii (de liceu parca) ce fel de tara ar vrea. Raspunsul lor s-a incadrat in autoritarism, junta militara, teroare sociala, NEP (economia impusa de Lenin) s.a.

      Asta a fost niste ani in urma, aproape un deceniu cred. Astazi se presupune ca astia au crescut si acum lucreaza, ba poate au familiile lor… ba poate acum sunt cozi de topor exact pentru oamenii pentru care ei ar vrea asemenea schimbari radicale.

      Dar nu pot sa nu ma gandesc, pana la urma, ca astia umbla printre noi.
      Asa cum nici basistii n-au disparut si nici acum nu vor sa recunoasca faptul ca au sustinut un alt nenorocit care nu era mai diferit decat Nastase.

      Thumb up 1
    • #48

      Ideea cu o generatie care nu e chinuita si o chinuie pe urmatoarea este un mare cacat, si aici ma puteti cita. Un om normal care invata ca se poate discuta si fara bataie o sa faca asta la randul lui si sansele sunt extrem de mici sa iasa o bruta, pentru ca violenta fizica e o dovada de neputinta. Omul ala nu e in stare sa vorbeasca, sa comunice, sa argumenteze sau sa convinga, tot ce poate el face este sa dea cu pumnul.
      Si sistemul are rolul lui, intr-o tara cu sisteme de protectie sociala bine puse la punct genul asta de maifestari este mai scazut. Cand iti bati copilul si vine garda si te ia la intrebari a doua zi iar la a doua chestie ti-l ia sau tu ajungi in inchisoare e putin mai greu sa fii violent. Cand iti bati nevasta si aia pleaca instanta, pentru ca poate trai si singura dintr-un salariu si nu e dependenta de casa si banii tai iar e complicat.
      O idee buna ar fi cateva cazuri intens mediatizate (asa cum bate apa in piua A3) unde sa fie prezentat Mitica, tata si stalp al familiei. Mitica si-a batut copiii o data, de doua ori – a venit politia, a treia oara Mitica a batut un copil asa tare ca l-a invinetit – Mitica ajunge la inchisoare pentru 2 ani. Dupa al 3-lea caz de genul asta cred ca numarul de parinti violenti o sa scada usor.

      Thumb up 0
  19. avand in vedere ca nu vrea el sa iasa, totusi nitele calcule inainte de a-l face nu dauneaza grav sanatatii. Pentru ca altfel risti sa iti futi si tie si lui viata si la un moment sa ii reprosezi ca „din cauza lui”.

    Thumb up 2
  20. #50

    Ar fi niste argumente pertinente de ce e ine sa nu ai copii, desi nu are legatura cu discutia.

    Thumb up 1
  21. #51

    Din fericire nu prea am fost batut.
    Din nefericire am fost supus unui santaj emotional de care inca nu am scapat. De genul: „Eu ti-am cumparat aia, fara mine esti nimeni in drum, etc” Cu toate ca nu am am mai primit ajutor din partea parintilor de peste 15 ani, inca mi se reproseaza sacrificiile facute de ai mei pentru mine
    De 5 ani am si eu un baiat, dar niciodata nu mi-a trecut prin cap sa il bat sau sa ii reprosez ca fara mine e un nimeni. Tocmai, incerc sa fiu alaturi de el in tot ce vrea sa faca, sa il incurajez.

    Abia acum, ca adult realizez cat de mult sunt marcat de cresterea parintilor. (Deoarece am cei 2 dinti de sus mai mari si putin iesiti in afara, ai mei tot timpul imi ziceau „Ascunde dintii”. Asa am crescut complexat de dinti. Abia cand am crescut mi-am dat seama ca nu e un lucru de care sa imi fie rusine si pe care trebuie sa il ascund, mai ales ca dintii nu sunt asa mari, chiar nu se observa). Fiul meu s-a nascut cu o malformatie congenitala la o mana. Din pacate, primele luni mi-a fost rusine de mana lui, pana am realizat ca nu exista motive de rusine. Si niciodata nu i-am spus „Ascunde mana”.

    Ideea care vreau sa o transmit e ca nu doar bataia poate marca un copil.

    Thumb up 20
  22. #52

    eu îmi visez și câinele care a murit, de care mi-e dor și pe care nu l-am iubit atât de mult ca pe fie-mea de exemplu, mă așteaptă Dincolo vesel și jucăuș, cum era când trăia – mă face să simt că mă așteaptă acolo, să ajung lângă el; la fel o visez și pe singura ființă care nu m-a considerat balast cât a trăit, bunică-mea, mereu îmi spune să-mi mai văd și de viața mea că ea e bine și împăcată și fericită acolo unde e acum, nu-ș ce să zic, poate că singurele lucruri pe care le luăm cu noi Dincolo sunt relațiile fericite care ne-au scos din starea de robot pe pilot automat cu care funcționăm noi aici și cea mai mare șansă de a stabili relații emoționale fericite sunt chiar copiii noștri, tocmai pentru că se presupune că-i iubim la fel de necondiționat pe cât ne iubesc ei pe noi când ajung aici, fără s-o fi cerut în mod expres – experiențele astea au fost singurele care mi-au mai îmblânzit ura împotriva mizeriilor umane care mi-au transformat copilăria în cea mai deprimantă și tristă experiență pe care am avut-o-n viață (când am citit de fata cu artele marțiale am avut senzația că e vorba de mine 😀 )

    Thumb up 4
  23. #53

    > Al: daca stai si te gandesti nu e o idee rea sa ai un copil cu cumnata.
    Copilul tau are un frate/sora. ( tu esti tatal celor doi copii)
    Copilul fratelui tau are un ( acelasi ) frate/sora. ( cumnata este mama celor doi copii ).

    Scapati mai ieftin, trei copii in loc de patru.

    Thumb up 0
  24. #54

    Cele mai crunte batai le-am primit de la mama. Damn, pana la 12 ani ajunsesem expert in batai. Nu stiu cum am putut indura bataile alea. Batai pana faceam pe mine si nu mai stiam pe ce lume sunt. Vad si azi cu ochii mintii cum isi musca maica-mea pumnil stang si dadea cu dreapta pana obosea. Credeam ca daca numar loviturile cu voce tare si zic ca a ajuns la 20 sau 30 si nu mai pot, sa nu mai dea, o sa se opreasca. Nu se oprea. Bataile vin din neputinta parintilor de a face fata realitatii, cel putin asa cred eu. Nu scuza cu nimic faptul ca lovesti pana la epuizare un copil fara aparare. Damn, cand a murit maica-mea aveam 12 ani si primul gand avut a fost ca nu mai iau omor, abia pe urma gandul ca a murit mama si cum parintii mei erau divortati si tatal era absent complet, eram orfan si fucked.

    Urasc pana la greata povestile parintilor violenti care povestesc pana le seaca saliva cate au facut ei pentru copilul lor. Ce daca dau in ei ca surdul in clopot, las ca le-a prins bine i-au facut oameni. Trec prin genul asta de poveste uneori cand aud de la cei care m-au crescut dupa ce a murit mama (rude ale mamei). Cum mi-au dat de toate si tot ce am vrut am avut. Uitand convenabil ca am schimbat bataia fizica pe bataia mentala, umilinta si batai ocazionale. Mai ales dupa 10-15 beri sau cateva kg de vin ingurgitate de capul familiei. Care cap a descoperit ca e convenabil sa ai in casa si un sac de box pt frustrarile lui si un servitor bun la toate. Bine ca a trecut si perioada asta dupa ce m-am tirat de acolo.

    Am ramas dupa toata experienta ca sac de box, cu o dorinta de a face totul bine, dorinta care iti fute uneori viata grav. Cand iti doresti sa faci bine totul, o sa dai gres mai des decat daca ai trai relaxat si simplu. Pe de alta parte, atat cat pot incerc sa nu fac rau nimanui si sa ajut dupa puterile mele. O vreme, din durerea asta am tot scris pe un blog personal. A ajutat. Scriam despre fericire si iubire, lucruri pe care nu le cunosteam. Am ajuns sa le cunosc si nu mai vin cuvinte de scris pe blog. Despre fericire, cand o ai, nu scrii. Traiesti.

    Daca o sa am copii, vor avea tata. Adica un om, care sa-i creasca oameni intregi.

    Thumb up 6
  25. Am o ciocolata pentru tine.

    Thumb up 0