Ieri am văzut cum au reușit norvegienii să le ia copiii familiei ăleia de români agresivi, pe pielea mea.
Sunt leneș și, în oraș, nu îmi pun centura. Pentru că nu vreau eu, îmi asum această chestie. Și ieri, în timp ce mergeam eu la shopping cu familia, ne vede un echipaj de vigilenți membri ai poliției și mă trage pe dreapta.

– Actele la control, se prezintă domnul polițist. Știți că nu foloseați centura de siguranță în oraș?

Stăteam așa, ca superman depășind viteza luminii, și mă gândeam, în sinele meu Nu, nu știam, normal că nu știam, e o surpriză totală, eu m-am urcat în mașină, am pus centura și, cumva, printr-o întâmplare magică, acum nu mai este pusă. DUMNEZEULE!!!
În loc, îi zic:

– Știu, dar sunt grav bolnav cu ficatul și nu am voie să pun centura peste.

L-am văzut pe domn cum se înduioșează brusc și parcă i se înțepenește mâna pe acte. Moment în care fi-mea, vigilentă, din spate, îi răcnește lui bunică-sa:
– Pe naiba, tata nu își pune centura niciodată!!!

Mi-a dat actele înapoi…

Presupunem că din cauză că toți 4 aveau centurile puse. Dar da, un copil te vinde instant și ajungi să te cerți cu baernevernetul degeaba. Deci Norvegia pica la emigrare.