A trecut un an de la scandalul cu adopția Sorinei. Știu că ați uitat, memoria publicului are capacitatea unui caras auriu, nu e problemă. E fata aceea de etnie romă, înfiată de un cuplu de români din state, căreia sistenta maternala care îi încasa ajutorul de la stat i-a pus toate barierele posibile în față, iar un procuror zelos i-a închis granița, pentru a o proteja de americanii mafioți care voiau să îi recolteze organele.

Copilul a absolvit școala primară și se pregătește pentru a deveni donor de organe, se vede în privirea ei frica, nu?

Privind pozele acestea, gândiți-vă, cu mâna pe sufletul vostru negru și spuneți-mi că, în românia, ar fi putut fi altceva decât o altă țigancă, precum fetița dată jos din autobuzul școlar de către primar, pentru că nu era albă. Și mai gândiți-vă la câte piedici instituționale pune statul român adopțiilor, pentru a le da șansa copiilor de a ajunge orfani hăituiți de toată lumea, batjocoriți la școală inclusiv de către profesori și fără absolut nicio altă șansă în viață decât muncile de jos sau infracționalitatea.

Fotografii Ioana Ene Dogioiu