Copilul tău nu trebuie să fie măsura eșecurilor tale

Nu știu dacă mai țineți minte, dar la articolul în care îi lăudam pe Octavian Bellu și Mariana Bitang, cineva a comentat ceva de gen copilul face în viață ce îi spun eu.
Mi-am adus aminte de asta privind aceste fotografii, de la antrenamentele de gimnastică ale echipei chineze.

Nu trebuie să vă lăsați amăgiți, acest tip de antrenamente se face la orice sport care presupune elasticitate. Țin minte că la wu-shu ne punea să ținem picioarele fluturaș, după care se urca câte un tip pe fiecare genunchi. Durerea era crăpătoare, ca să zic așa.

Revenind, cât de mult îți poți urî copilul, încât să îl dai la gimnastică. Nu neg, sunt copii cărora le place să facă asta. Dar mă îndoiesc că la 3-4 ani, când începe antrenamentul pentru o gimnastă de performanță, acel copil are cristalizată ideea vreau să fiu gimnastă. Și nu cred că sunt multe fetițe care să reziste la asemenea dureri și mutilări, după care să se vrea să mai vină și a 2 a zi.

Înțeleg una din motivații. Înțeleg că sunt familii de oameni săraci, care consideră că așa le asigură un viitor copiilor, reversul medaliei fiind curvă pe centură sau țesătoare la APACA.
Dar nu pot înțelege chinul unor copii doar pentru că mămica și-a dorit să fie balerină sau gimnastă și nu a reușit din cauză că era prea grasă sau nu era suficient de bună.

Copiii nu devin în viață ce dorim noi. Fiecare copil e un om, care va descoperi singur, la un moment dat, ce vrea să facă în viață. Frustrările și rateurile vieții tale nu trebuie să se răsfângă asupra unui copil.
Mergi mai departe, încheie capitolul de care ți-e rușine și lasă-i pe ceilalți să trăiască.

35 comentarii

  1. #1

    Al meu e la varsta la care primeste destul de des intrebarea “ce vrei sa fii cand te vei face mare?” . Inclusiv la gradi au fost intrebati. Bineinteles ca optiunile lui difera de la zi la zi/episod de desene animate vizionat/poveste citita.
    Ce este hilar in asta e ca la gradi au afisat pe dulapiorul fiecaruia raspunsurile date de copii la aceasta intrebare. Si acestea difera de la : fermier, pilot de avion, Ben10, tati, fotbalist, presedinte etc.
    Niciunul nu a vrut sa se faca A-lister. Parol! :))))

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #2

      Tu esti om serios? Gradi? Ce puma mea e asta, diminutivul diminutivului? Si le mai bagati si copiilor in cap. E asa greu sa scrii/spui “gradinita”

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #3

      @Sarpele, nu ai copii, asa-i? :)

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #4

      Bine că ești tu deștept. Când vei avea copil în casă și o să auzi numai grădi, grădi zici și tu, oricât de om serios ai fi.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #5

      Adevarul e ca tu esti cel educat de copil, nu invers… Come on, daca ii atragi atentia in mod repetat se va corecta.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #6

      eu zic gradina… e bine?

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #7

      Fetita mea nu are gradi, ci servici. Cum eu nu lipsesc nici ea nu lupseste si imi aduce o gramada de stelute rosii la sfarsit de luna.

      Offtopic. Mi-am amintit de poanta cu muia si sarpele sau viceversa

      Thumb up 0 Thumb down 0

  2. #8

    Aici depinde si cum pui problema. Poti sa iti faci copilul sa fie foarte multumit de alegerea facuta pentru el daca esti in stare sa il manipulezi intr-o asa masura. Oricum un copil este ca si cum ai juca la loto: daca il recompensezi pentru ceea ce face i se urca la cap si mereu o sa vrea ceva in schimbul bunei sale purtari, daca il pedepsesti o sa se acunda mereu de tine si va prefera sa nu iti impartaseasca nimic iar daca il bati o sa ajunga sa te urasca si sa faca totul impotriva ta. E greu sa nimeresti combinatia perfecta astfel incat sa nu iti lasi copilul cu sechele atunci cand o sa fie adult.
    Desigur eu am prezentat doar extreme, unele evenimente sunt mai marcante decat altele, nu ai de unde sa sti cum o sa iasa.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Fix precum în cazul concursurilor de frumuseţe pentru copii în SUA. Mama focă le împinge din spate şi le cară la toate concursurile de frumuseţe, doar, doar câştigă un trofeu, ca să fie ea mândră. Un video pe tema asta aici: http://bit.ly/KvBMEu

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #10

      RBoy » poate a venit timpul s anu mai lasi linkuri catre blogul tau la fiecare comentariu, mai ales offtopic. next time, buhbye

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #11

      Asta am zis si eu mai demult. La absolut fiecare sansa pe care o are, PAC un link catre el :)))) … Prietene, nu ne baga blogul pe gat, lasa omu´ sa de-a click pe numele tau…

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Cetin, nu fi rau! Si datorita (sau din cauza?) lui RBoy ai scris articolul asta!

      Thumb up 0 Thumb down 0

  4. #13

    prima poza imi rupe sufletul :|

    Thumb up 0 Thumb down 0

  5. Copilul trebuie incurajat in alegerea unui domeniu, nu impins sau mai rau sa faca ceea ce si-a dorit parintele. In ziua de astazi cea mai mare problema in opinia mea sunt parintii,..copii sunt doar un rezultat, de cele mai multe ori esec, depinde de parinte. Bucuria si placerea in a face ceea ce faci trebuie sa fie prezente in viata unui copil, altfel apare maturitatea timpurie sau alte probleme care vor apasa greu asupra personalitati viitorului individ matur.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Daca tu nu il orientezi spre gimanstica de performanta la 3-4 ani ajunge tot curva pe centura, daca se apuca de gimnastica la 7-8 ani cand deja isi doreste acest lucru, sau nu?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  7. #16

    Eu nu-s tătic, deci nu știu cum e cu copchii. Dar după mintea de pasăre, mă gândesc că ezistă niște teste, niște psihologi specializați pe dezvoltarea copilului, care pot să spună cam ce veleități au junii. În funcție de rezultatele testelor, de părerea specialistului și a flerului de părinte, se poate intui destul de precis care ar fi calea unui copil. Ori greșesc eu?
    Așa fiecare ar deveni bun pe domeniul pe care-l abordează cu plăcere, fără a avea sennzația de silă. Zâc și io.

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #17

      Daffy » in rromania?:)))) am ras bine, sa stii

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #18

      În Rromânia? Păi în Rromânia ce are? Nu avem psihologi? Chiar nu se găsește nimeni în țara asta? Chiar nu se poate face așa ceva cu material mioritic? Întreb că-s total pe afară la chestiile astea.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #19

      Daffy » are, chestiile astea trebuie facute in scoli, unde NU SE FACE ASA CEVA

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #20

      Păi s-o ard și eu intelectual: patul lui Procust. Asta spune cam tot despre sistem.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #21

      Nu știu dacă asta e o soluție, având în vedere că “ăia micii” se schimbă mult în decursul copilăriei. Bine, spre exemplu, talentul la desen sau atracția către muzică e cel mai probabil să rămână, dar nu-i mereu așa ușor.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #22

      Sunt convins ca exista teste si psihologi care-i puteau prezice destul de precis tatalui lui zuckerberg ca va revolutiona social media (care nici nu exista cand s-a nascut zuckerberg). La fel pentru peste 20-30 de ani. Vor aparea chestii de care nici nu avem idee acum. Nimic nu-ti poate spune ca ai veleitati spre acele chestii.
      Ai veleitati de inventator, sigur, si furculita de peste e o inventie utila… sau curpapierul cu pokemoni

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • #23

      ce te faci insa cu parintii care vor sa-l faca pe copil astronaut, medic, avocat si pianist de renume international, dar psihologul le explica frumos ca mai bine s-ar orienta catre sapa si lopata?

      Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Asa-i. In spatele fiecarui copil din asta minune, stau ani de durere si un adult sau mai multi care i-au furat copilaria. Desigur, unii au darul asta si sunt recunoscatori ca cineva a vazut asta in ei cand aveau 3 ani, dar am o colega de facultate care are ca suvenir dupa ce-a fost parte dintr-o mare trupa de balet din tara ei, cateva operatii la genunchi. si-atat.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. #25

    “Dar mă îndoiesc că la 3-4 ani, când începe antrenamentul pentru o gimnastă de performanță, acel copil are cristalizată ideea vreau să fiu gimnastă. ”
    La chestia asta m-am gandit si eu de multe ori.
    Dar, de asemenea, ma mai gandesc ca daca antrenamentul pentru o gimnasta de performanta incepe cu mult inainte ca acel copil sa poata avea cat de cat un discenramant, nu ar mai deveni nimeni gimnast daca nu ar fi “impins” de catre parinti

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • #26

      Adevărat, însă ajung sportivi de performanță pentru că au fost împinși de la spate de către părinți atâta timp, și după atâția ani ar fi păcat să nu continue. Dar asta nu e o scuză, “răul’ a fost deja făcut.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • SI pana la urma…Cui folosesc gimnastii de performanta? Ca un om isi sacrifica viata, acolo, doar ca sa bucure privirea altor oameni. Cred ca lumea ar fi ok si fara “victime” d-astea.

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • d3v +1

      Thumb up 0 Thumb down 0

  10. Articolul te duce cu gandul la concluzia ca cel putin teoretic parintii sunt mai dezvoltati/seriosi/ prin simplul fapt ca sunt maturi/mai in varsta/trecuti prin viata si automat nu vor decat binele copiilor lor/protectia lor… Well viata ne invata altfel…

    Thumb up 0 Thumb down 0

  11. Copilului trebuie sa ii dai sansa sa aleaga, dar trebuie sa ii prezinti si optiunile.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. Cine spune ca performanta nu inseamna munca si sacrificii, minte. Am exemple foarte aproape de mine, in familie si in randul prietenilor. Pe Horia Tecau, de exemplu, il cunosc prin familia lui. Este un caz fericit in care sacrificarea copilariei si a adolescentei a fost rasplatita.

    Thumb up 0 Thumb down 0

  13. #32

    Părinții sunt egoiști întotdeauna.
    încep cu botezu/creștinizarea la care copilu nu are nici cea mai mică posibilitate de alegere. E obligatoriu!
    Te mai miri că de pe la 3-4-5 ani sunt bombardați cu frustări pate/maternale?

    Thumb up 0 Thumb down 0

  14. #34

    spune-i asta lu taik-miu. chiar si la 26 de ani, desi fac ceea ce imi place si chiar traiesc bine de cativa ani pe picioarele mele, cum s-ar zice, ma tot freaca la cap ca sa fiu ba profesor, ba functionar public etc…cineva cum ar veni. ma considera cumva un fel de ratat si pe sine la fel ca “nu a reusit sa faca ceva cu mine”. si nu e vreun ratat sau vreun frustrat, ci un fost comandant de unitate militara. nu inteleg ideea asta “sa fac ceva cu copilul meu” in sensul de a-i impune un anumit drum in viata, facultate, slujba.
    probabil insa ca multi parinti nu isi duc copii la gimnastica in speranta ca vor deveni mari campioni, ci doar cu gandul de a face un sport

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. Parintii intotdeauna or sa traiasca prin copilul lor. Putini traiesc pentru copilul lor..

    Thumb up 0 Thumb down 0