Scris de George D.

Trăim vremuri incredibil de tulburi, în care, ca simplu om, nu prea ai unde să te întorci după un sprijin, nu prea știi unde și pe cine să întrebi, singura mângâiere, și aceea temporară, rămânând Dumnezeu. Și totuși, poate ar trebui să gândim mai mult, să gândim singuri puțin.

În fiecare an mor milioane de oameni din cauza a diferite boli, unele virusuri, gen Ebola, unele cancer, altele HIV și tot așa. Nu i se pare nimănui ciudat că, din cauza unei gripe care, în toată această perioadă, a ucis mai puțin de o zecime decât gripa în mod normal, totul s-a oprit, economiile se opresc, oamenii săraci devin și mai săraci?

Știu, ați zice că cu ce motiv? Păi să ne uităm la Trump. A băgat la tipărit un ajutor de 2,2 trilioane de dolari. TRILIOANE! Dar nu a fost suficient, așa că a mai băgat un triliard. 3.2 TRILIARDE. Unii dintre voi nici nu știți ce unitate de măsură e asta.

La asta adunați sutele de miliarde băgate în aceste așa zise măsuri de protecție, oferite de celelalte țări afectate de pandemia coronavirusului. Vă dă o sumă măricică, nu?
Cum ar fi dacă ați afla că, de fapt, în lume există doar câteva zeci de oameni care dețin majoritatea celorlalte companii? Direct sau prin interpuși, toate marile companii, la final, au aceiași acționari, în toate industriile, fie ele auto sau oțel, apă sau dulciuri (remember Nestle, care dorește să se privatizeze toate resursele de apă planetare, pentru că apa nu este un drept fundamental uman).

Ceea ce se traduce că, într-un final, indiferent de locul unde se acordă ajutoarele respective, banii aceia ajung tot în buzunarele acelorași oameni. Nu mai zic de așa zisele ajutoare pentru populație care tot în buzunarele corporațiilor ajung, prin produsele cumpărate.

Gândiți-vă puțin, în cât timp ar fi câștigat corporațiile 3.2 trilioane de dolari? Și iată, în mai puțin de 2 luni, oamenii săraci au fost dați afară, statul salvează tot ce înseamnă corporații, ajutoarele intră direct în conturile lor, cea mai frumoasă și mai curată afacere din lume. Probabil că, la fel ca în 2009, își vor acorda bonusuri de sute de milioane și petreceri pe insule private, rezultate mai bune de atât sunt imposibil de atins într-o economie normală.

Ce vreau să spun este că nu sunt deloc plecat cu dacii prin tunelurile subterane. Cred că există coronavirus, dar cred că răspunsul este extrem de exagerat și pare a fi o uriașă înțelegere la nivel mondial în care bogații devin mai bogați și săracii mai săraci și mai dependenți de rămășițele de la masă lor.

GÂndiți-vă puțin, că nu doare.