Dar vai, cum vă creșteți copiii cu bonă??

Mă uitam, zilele trecute, la un topic, se activase lumea împotriva unei tipe pentru că îndrăznise să mărturisească păcatul de a-și lăsa copilul cu bona. Lucru inacceptabil în românia, unde așa ceva e imposibil pentru că, se știe, românul se descurcă.

Problema asta a specializării românilor o descopăr inclusiv la mine, când face nevastă-mea mișto de mine Nu te mai oprești, trebuia să îmi oferi sfatul tău?, atunci când o întrerup când are ceva de spus.

La români, oricum o dai, nu e bine. Cunosc un cuplu de contabili, ceva pe la Young and Rubicam, care au decis că ei nu vor să facă copii până nu au o situație materială satisfăcătoare. Și au muncit ca berbecii vreo 10 ani, amândoi, de la 7 dimineața până la 1 noaptea, weekenduri incluse, pentru că făceau, fiecare, câteva mii de euro pe lună. Mâncau pe sponci, nu distracții, nu nimic.

Pe la 34 de ani (tipa) s-au decis să facă un copil, pentru că se simțeau bazați, își făcuseră casă, totul bine. Doar că nu a mai putut să facă copii. Și, așa cum înainte făceau mișto de cei din jur, care le povesteau cât se chinuiau să facă un copil hăhăhă, se chinuiau hăhăhă, acum descoperiseră, cu adevăratul, sensul chinuitului. Au descoperit și cum părinții îi privesc ca pe niște rușini publice, nefiind în stare să procreeze, au descoperit și privirile condescendente ale prietenilor care acum aveau copii de liceu, pentru că nu deciseseră să aibă carieră întâi, au descoperit toate plăcerile vieții românești.

Din câte știu, se deciseseră să facă FIV, dar aveau, iarăși, o problemă cu părinții, pentru că FIV e de la diavol. Și cred că și el era undeva pe acolo cu părerea.

Mai știu un cuplu care, de gura părinților, au făcut repede 1 copil. Trebuie să faceți copii, nu se poate, v-ați căsătorit, ăsta e sensul vieții, copilul e primordial, nu vă faceți griji, unde mănâncă 2, mai mănâncă unul, vă ajutăm noi cu tot ce putem, o să fie minunat.

Au făcut copilul. Știți cum îi ajută părinții? Le trimit cadouri de paște și crăciun, eventual îi invită la masă. Pentru că Și noi ne-am descurcat când erați mici, trebuie să vedeți cum e viața cu adevărat. Uitând că, atunci când fătau ei, trebuia să lași copilul la creșă și să marș la muncă, pentru propășirea socialismului. Și că apartamentul cu care se laudă l-au primit de la stat și l-au plătit în rate, la ICRAL, cu 11 lei pe lună, timp de 5 ani.

Mor pe ăia care dau sfaturi și explică cum se cresc copiii cu părinți și bunici și nu ai de ce să îi dai la creșă și vai, cum să iei bonă.
Am 2 copii. Părinții mei au văzut primul copil, în primii 2 ani de viață, de 17 ori, deși stăteam eu la dristor, ei în vitan. Au stat cu ea de 2 ori, odată când avea 6 luni și o dată pe la 4 ani. De fiecare dată am primit telefoane furioase că nu mă mișc mai repede acasă, să stau cu copilul.

Nu am primit niciun ajutor de la ei, niciodată, în afară de cuvinte impozante despre cât de mult mă ajută ei cu prezența și sfaturile și dulciuri date pe furiș copilului. Dacă eu nu făceam munca pe care o fac, era, fizic, imposibil să putem munci în mod normal și să ne descurcăm cu copilul, acum copiii. Sub nicio formă.

Dar e plin de specialiști care știu că se poate, că se fac sacrificii, că sunt joburi care îți permit să ajungi mai târziu și să pleci mai devreme, ca să poți să faci și să dregi. Ieșiți în plm din bula aia tâmpită, că românia nu e făcută din joburi de internet și corporații. Ia încearcă să deschizi un magazin cu o oră mai târziu, motivând că ai avut copilul de dus la școală. Încearcă aceeași glumă într-o fabrică. Vezi cum lucrezi pe șantier sau în port, sau la aeroport sau la CFR și te duci mai târzior la muncă, pentru că ai treabă cu copiii.

Vedeți că ați pierdut contactul cu realitatea și românia reală.

39 comentarii

  1. Să înțeleg că sunt privit ca un paria de societate pentru faptul că nu îmi doresc așa mult copii?

    0

    • #2

      Nu. Nasol era daca il faceai si nu il doreai.

      0

    • nu, că nu esti femeie. daca erai femeie, erai ars pe rug. cum plm sa nu iti doresti copii, nu stii ca sarcina ta e fătatul?

    • Welcome to the club

      0

    • E reciproc sentimentul și la nevasta. Mai apar discuții cu părinții, când faceți și voi unul mic etc. Dar discutiile se rezuma la „voi să fiți sănătoși, mama”. Probabil că dacă o să rămână nevasta mea însărcinată, o să fiu bucuros, cred, că plm, țin la un câine și o mâță, dar nu mă stresez cu asta. Îi văd în jurul meu că se chinuie, își fac planuri pentru scoli, grădinițe, fotbalist sau tenismen, inginer sau pictor, pulover verde sau albastru, și ei încă nu l-au făcut. Apoi pe la diverse reuniuni se plâng că sunt obosiți, le ocupă tot timpul, nu mai au timp pentru ei. Adica, eu sunt de principiul, sa iei lucrurile și cu bune și cu rele. E frumos să ieși cu el în parc, să îl vezi că rade, dar și când plânge, îți rupe perdelele, sau vezi că nu-i cel mai răsărit din clasa, tot al tău e.

      0

    • #6

      @Eu Dupa modul de gandire, am impresia ca ai ce trebuie ca sa fi un parinte bun.

      0

    • yep, de aceeasi parere sunt si eu

    • E cumva normal; un mecanism defensiv al societatii in ansamblu. Daca toti ar urma calea ta, societatea ar inceta sa existe.

      0

  2. #9

    Si eu as prefera sa avem juniorul cu parintii. Dar mama mea nu mai are puterea fizica sa faca fata la omuletul ghiulea iar soacra lucreaza. Deci automat, bona.

    Oricum, ne ajuta cum si cat pot, de exemplu in weekend-uri cand plecam pe undeva stau cu el amandoua daca nu il luam cu noi. Am insa prieteni care nu au lasat copiii cu parintii nici macar o jumatate de zi.

    0

  3. #10

    Din ce vad, toate problemele pornesc de la facutul copilului. Nu mai bine nu il faci? Si ai si timp, si bani, si mai putin stress.
    Daca va loveste instinctul matern, stati o zi cu o proaspata mamica si va trece repejor.

    0

  4. #11

    Problema legata de a-ti asuma sa faci un copil in ziua de azi este foarte complexa.

    In primul rand, tinerii care decid sa faca astazi un copil sunt „inapti” din punct de vedere mental privind ce inseamna sa faci un copil.

    De asta vezi femei care stau toata ziua doar pe forumuri de mamici si grupuri pe Facebook pentru a invata ce inseamna „parentingul”, de asta vezi tot felul de metode complicate si sfaturi de genul „sa nu spui niciodata copilul tau NU pentru ca va fi traumatizat pe viata” sau de-asta vezi parinti tineri complet depasiti de situatie, in depresie sau semi-depresie, dar care aleg sa se chinuie in loc sa ceara ajutor.

    Tot acest modernism care s-a dezvoltat exagerat in ultimii 20 de ani ne-a adus aici.
    Tehnologia si telefonul mobil ne deconecteaza de viata sociala, ne inchide intr-o alta lume si nu mai suntem pregatiti pentru provocarile sociale, inclusiv pentru pasul greu de a face un copil.

    Abundenta de informatii prezenta la un-click distanta ne face sa nu mai avem incredere in noi si sa cerem mereu „approval” de la niste straini, sa devenim paranoici si sa avem frici permanente legate de copil.

    Faptul ca bunicii fie nu mai sunt disponibili, fie sunt blazati, plictisiti, fie sunt spalati pe creier de televizor si nu mai inteleg ca tinerii parinti au nevoie de ajutor lor si ca de fapt familia e tot ce conteaza in viata, toate aceste lucruri contribuie la aceasta problema sociala – problema ca tinerii nu mai fac copii atat de devreme, ori ca ii fac dar nu stiu sa ii creasca.

    Netflix, Facebook, Youtube, Whatsapp – sunt aplicatii care ne mananca multe ore din viata, in fiecare zi, ne obisnuim asa si aparitia unui „copil” in viata noastra ne provoaca un SOC – adica eu trebuie sa renunt la placerile mele, la relaxare, la filme, la seriale – ca sa am grija de un copil?

    Sincer, in 20 de ani vad Romania si toate tarile dezvoltate sau in curs de dezvoltare dupa modelul Japoniei – un popor de roboti, inadaptati social, nedezvoltati din punct de vedere emotional, supra-conectati la tehnologie si fara engangement in relatie sociala, iubire, familie, copil.

    0

  5. #12

    Imi amintesc discutia, dar parca nu era asa radicalizata :) Doamna Cristina i-a scris unui alt domn ca fara bona sau bunici nu se pot creste copii, decat daca sotul este somer. Iar unii dintre noi i-am zis ca se poate si fara bona si bunici, dandu-ne exemple. Asta nu inseamna ca e mai bine fara bona ori ca am fi noi exemple de buna crestere. Doar ca s-a putut si altfel.

    0

    • #13

      Și, de fapt discuția a pornit de la faptul că doamna Cristina a luat foc a atunci când domnu’ ăla a găsit o posibilă explicație pentru faptul că ăia își uitaseră copchilu’. El a zis că ăia l-au uitat fiind obișnuiți să le crească părinții copilul, ea a înțeles că ÎN GENERAL e de porc sa fii ajutat în creșterea copiilor… Caz tipic de citit un text în diagonală :)

      0

  6. #14

    pe mine inca ma mira ca toti se plang ca avem spor demografic negativ, mai ales institutiile statului, dar isi baga pula in tot ce inseamna ajutarea parintilor sa fie eficienti in societate. atitudinea e mai degraba, ai copil, descurca-te cumva, ca nu avem gradinite, crese, scoli ca lumea etc.

    0

    • „esti prost, e socialism!!! Comunism!!! Pizdamatism!!!”

      Asta am intrebat si io. Pai bine ma uk, daca te plangi ca ai probleme cu sporu demografic, nu ar trebui sa te uiti la 1000lire gradinita? Bine bah Romanie, de ce ai vrea sa nasca fii tai cand aia mici ard prin spitale.

      „uite, socialistii din Suedia, 1 an jumate de concediu parental. CE NENOROCITI COMUNISTI” Si mai e si gradinita 100E/luna (bine, acile e alta problema cu numarul mare de copii ca nu au destule gradinite si scoli. Si copiii nu sunt numa ai emigrantilor, sa nu va aud)

      0

  7. Eu nu sunt de acord nici cu cei care isi exploateaza parintii (deja la o varsta) cu ingrijirea nepotilor. Gen ii fac si gata..la bunci si eu te vad in weekend sau bunica pe post de bona. Nu mi se pare ok nicio generatie sa se sacrifice pentru alta. Pentru noi varianta ideala a fost eu in concediu fara plata (la noi concediul de mat e de 16 saptamani) pana copilul a facut 1 an. Ne-am pregatit financiar pentru asta. Apoi cresa, eu lucrat 5 ore pe zi, ma ocupam de dus si luat copilul. Asta pana copilul a facut 5 ani cand m-am intors full time la munca si copilul la program full de cresa. Asta a mers pentru noi. Nu am cautat si incercat cu bona din diverse motive. A fost foarte greu cand a fost racit, bolnav copilul ca nu am avut ajutor, am luat concediu, etc. Angajatorii nu sunt mama si tata sa te inteleaga la orice febra. Ideea e ca nu poti face copilul ca te ajuta ai tai, oricat ar zice si promite, compatibilitatea cu ei din punct de vedere cresterea copiilor nu este mereu pozitiva:))

    0

  8. #17

    LOL, în 7 și 1/2 ani cred că am lăsat puștiul la bunici cam 4 zile (orele adunate zic). Beat that!

    Eu sunt de acord că e greu și că uneori nu poți fără ajutor. În momentul în care ai job clasic 9 to 5, discuția e moartă din start. Dar mă seacă ăia care înainte de copil rupeau ușa la 5pm să plece din firmă iar după aia își dau seama ce program încărcat au și că de fapt trebuie să stea la servici până la 8 seara. În general n-am nici o simpatie pentru cei pe care îi cunosc și-i știu că ar putea să stea mai mult cu copiii dar nu o fac.

    0

    • inițial am citit că zici de zile in sine. că așa nu au stat niciodată, cum sa rămână singuri aici??:))

    • #19

      Cred ca a prins două nopți totuși :) Ah, și nu-i că nu s-ar putea, nu-s genul ăla de bunici, din contră, mai degrabă nu vrem noi să ne batem capul sau să-i chinuim. Dar da, e fun când îl cari după tine peste tot. Avantajul e că s-a obișnuit și așa am putut să facem multe lucruri. Pana mea, în 7 ani are deja ceva călătorii la activ și eu de abia la 29 de ani am ieșit din țară :(

      0

  9. Apropo si oarecum offtopic.
    Bah, io credeam ca e greu sa duci balosu’ la scorbura cand e copilul mic. Acum ca a crescut realizez ce bine era cand era mic si il lasai in patutul lui.
    Ce preludiu, ce iubire, acum cand prinzi momentul dai de zici ca nu mai apuci.
    Revenind la subiect, vedeti de unde vine vorba „rau cu rau, dar mai rau e fara rau”? Pai aici vorbesc de soacra (mai mira pe cineva?)
    Pensionara sta aproape.
    Pot spune, deci, noroc cu soacra-mea ca mai fut si eu cateodata linistit? Pot!

    0

    • #21

      Păi ce, acum nu doarme în camera lui?

      0

    • nu , îl pun sa se întoarcă cu spatele si sa numere de la 100 la 1

    • #23

      @arhi, 100? ce să fac până la 100? nu fumez.

      0

    • Ba da, dar iese des :)

      0

    • #25

      @baxt, poate aude „oh, baby, come” și crede că e vorba de el? Nu știu, zic și eu.

      0

    • hue hue hue
      iar acum o sa ma duc sa o caut pe doamna G. sa ii arat cum discuta barbacsu viatabei secsuala si cum ii boteaza vaginul pretios scorbura

    • Utopie bă, că doar Burebista al n-o fi bălos

      0

    • Mda, lumea nu prea intelege ca e mult mai greu cu copii mari, care nu se mai pun la somn la ora 8 seara (ba nici macar la 10, nici chiar la 12 noaptea, cand era fiu-meu adolescent in general dormea dupamesele si il apucau activitati de genul mancat, facut dus, facut teme, jucat jocuri, fix in crucea noptii). In plus, mai si pricep despre ce e vorba cand se aud anumite zgomote prin casa, deci e infinit mai penibil decat cu astia mici. Noroc cu iesitul in oras si ca nah, totusi, mai ai numa’ cativa ani pana se muta de acasa cu totul.

      0

    • Pana pleaca romanu junior de la ma-sa pe la 30 nu mai vrea balosu nicio scorbura. Sta mai mult ca un liliac deprimat

      0

    • Io am doua defecte: sunt inginer si sunt ardelean. Am citit ce a scris baxt de 4 ori si inteleg la fel – isi fute soacra pentru ca sta aproape. Fara preludiu, fara iubire, doar traieste momentul.

      0

    • iată:)))

  10. Tot timpul când citesc la tine despre familie îmi dau seama cât de norocos am fost si sunt în continuare! Tot timpul în relația cu părinții sau bunicii a fost vorba de colaborare și ajutor. OK, cu mici sincope, dar e imposibil să nu apară. Și la nevastă a fost fix la fel. Acum avem și noi un copil, și continuăm tradiția, cu toată lumea implicată, fără impuneri sau comentarii aiurea. Dacă cer cuiva din familia apropiată ajutorul e aproape imposibil să nu mă ajute, sau să am 100% încredere. Lucky bastard! Și nu, nu mă mint singur sau înfrumusețez realitatea.

    0

  11. #35

    Am intrat sa spun atat: Cetin a zis ca sunt „o tipa” uuuuuuuu hello!! I feel good! , apoi Dani a zis „doamna Cristina”…..must go take the bigudiuri off now….si eu vorbisem asa frumos cu el…

    0

  12. #37

    Io am scăpat de grija asta din start: i-am zis doamnei că nu vreau copii și asta n-o să schimbe niciodată. Făceau ai mei și ai ei glume pe tema asta, dar degeaba. Frate-meu are doi băieți și mă dor fălcile de râs când îmi spune cum e campion la f.utut-viteză, ce preludiu, ce postludiu…

    0

  13. Ai primul copil mult dorit, îl crești fără ajutor pentru că tot neamul e la mii km distanță, joburi full time ambii părinți, ”echipa” de bunici a copilului este departe și înjumătățită (deh, nici eu și nici bărbatu-meu nu mai avem soacre și implicit nici mame, unui bunic nu îi pasă de nepot deci mai rămâne un singur bunic disponibil) dar auzi întrebarea: ”Și al doilea când îl faceți?” plus sfaturi ”e bine să îl faceți acum, să nu fie diferență mare de timp între ei”. No shit!

    0

Citește și...

În jurul anului 1900, doi băieți s-au jucat cu fizica și au stricat-o. A fost nevoie ca omenirea să-și cumpere altă fizică, și de un creier ca al lui Einstein ca-i facă rodajul, după aia. Pe cei doi băieți îi chema Lord Rayleigh și Sir Jeans, chestie pe care probabil o veți uita […]