În general, îmi place de profesoara Cristina Tunegaru. Face parte din noua generație de educatori care vor să schimbe ceva și chiar fac asta, prin propriul exemplu. Și exemplul ei e bun, face multe lucruri bune și are și audiența publică prin care le poate disemina.

Desigur, în timp, a făcut și multe greșeli, cea mai celebră fiind cea cu victimizarea titulaturii, ea fiind profesor suplinitor și știind exact care e legea, dar greșelile astea se pot ierta, pentru că este și foarte tânără, e greu să te abții de la a te folosi de celebritatea câștigată.

Acum, Cristina Tunegaru emite o inepție.

Ce spune ea este idiotic și dictatorial. Știați că în statele unite ale visurilor de libertate au cenzurat operele lui Mark Twain, pentru că aveau în ele cuvântul nigger?

Vârful criminal al cenzurii este atunci când te apuci să dai foc operelor literare pentru că încep să contravină bolnavelor percepte morale trecătoare ale societății. A făcut-o Torquemada, a făcut-o Robespierre și vrea să o facă Cristina Tunegaru.

În a cărei minte, orice operă literară trebuie să aibă un final moralizator sănătos, în care binele câștigă, femeia este virtuoasă și complet bună iar societatea este împinsă înainte de valul moralizator de bine ce naște din acea operă.

Grupul de lucru de pe cetin.ro îi recomandă domnișoarei Tunegaru operele lui Platonov, Pasternak, SOljenițân sau Gorki, dacă dorește să împrăștie curățenia morală printre fragedele vlăstare ce le păstorește. Am citit una, cred că de Platonov, unde până și semințele de grâu au încolțit mai voios, datorită iubirii tovărășești a tovarășului Sașa pentru femeia sa, Aleona. Nu mai zic de portarul naționalei rusiei, care a învățat să apere și a câștigat mondialul, descărcând pepeni la cooperativa komsomol.

Sau poate relua operele neprețuite ale tovarășului Nicolae Ceaușescu.
După care să se uite dracului la filmul Equillibrium, să își dea seama unde duce demența și prostia dusă la extrem.