Sincer să fiu, am făcut mișto de când mă știu de vali și tendința sa de a fi prepper, tot timpul gata pentru orice, inclusiv o catastrofă nucleară. Am considerat ușor inutil inclusiv situl său pe care îl întreține cu conținut dedicat subiectului.

Dar vă spun, ultimele zile mi-au demonstrat că am fost un prost și îmi pun cenușă în cap public. Și nu pentru că mi-aș fi schimbat părerea despre incidența dezastrelor pe termen scurt în viața populației, gen gripă SARS-COV19. Nu.

Ci pentru că, în stupiditatea mea, nu am luat niciodată în calcul, deși cred asta cu toată ființa mea, că oamenii, mai ales în grup sunt, efectiv, proști, vite fără gândire și, în cazul în care apare o urmă de catastrofă, sunt ghidați de panică animalică și nu mai țin cont de nimic. Gândiți-vă, la propriu, în românia, nu există încă niciun pericol. Nu sunt bolnavi decât unul, asimptomatic, nu sunt morți, nu e lockdown, nu e nimic. Dar toate magazinele sunt goale de absolut orice, devastate de haitele de retarzi speriați că o să moară de răceală.

Iată cât de mult i-a ajutat pe pensionari antrenamentul de pe vremuri, de la cozile de plăcută amintire, când toți aveam de muncă și ne descurcam oricum cu ceva de mâncare. Neînțelegând că ei sunt categoria socială cea mai expusă la mortalitatea gripei și că înghesuindu-se ca animalele, nu fac decât să își sporească șansele de a crăpa.

Râdem, glumim dar, la final, chestia asta e o lecție de viață pe care sper să apuc să o pun în practică. Niciodată nu voi mai lăsa să nu am în casă rezerve de apă și alimente. Și nu pentru o catastrofă, ci ca să pot scăpa de idioți.