Vă rog să îmi confirmați dacă nu sunt singurul care crede că ai noștri, în fața aceleiași performanțe, la întoarcerea acasă ar fi fost huiduiți, i s-ar fi cerut demisia antrenorului și schimbarea generației, plus niște acuze de drogați, vopsiți în cap și altele.

Oh, stați, dar asta s-a întâmplat deja, în 1998, când am fost eliminați de croați, iar toată românia a jelit de parcă am fi fost multiplă campioană în exercițiu, nu un outsider care își depășise condiția.

Așa că, atunci când vă uitați la filme de genul acesta și vi se face pielea de găină, gândiți-vă că noi nu avem și nu vom avea niciodată așa ceva pentru că suntem genul acela de popor mic, ranchiunos, care visează să devină stăpânul lumii în timp ce își devorează bucata de mămăligă rece, eventual furată de la unul mai amărât decât noi.

Echipa națională este oglinda țării. În cele mai mici amănunte.