Am un proiect special, de care veți auzi și voi la un moment dat, proiect datorită căruia trec prin toate articolele blogului.

Vă spun, am așa o melancolie când văd câți oameni au trecut pe la mine…au trecut și actualii hateri, pe vremea când întrebau de ce trec soldații pe stradă, au trecut și oameni buni, oameni mari sau oameni mai puțin mari. Oameni de care nu am mai auzit și de care nu cred că voi mai auzi vreodată.

Da, din 300 000 de comentarii și nuștiucâți exact comentatori, majoritatea nu mai există. Cel puțin pentru linkurile din perioada 2007-2008, aproape nici unul nu mai e valabil. Atâtea gânduri puse în van și uitate, necitite de nimeni, niciodată.

Vă spun, nu există melancolie mai mare…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.