Ieri, pe drumul dintre Baia Mare si Targu Mures, era plin de tarani care isi vindeau roadele campului, recte mere si ceapa rosie. Mie imi place ceapa rosie, care cu fasole scazuta merge demential, asa ca m-am oprit sa iau ceapa rosie.

Am oprit cu schepsis, adica am evitat toate ciorile care isi chiraiau marfa pe marginea drumului, iesind in strada la accident, doar te face sa tragi pe dreapta. Nu, m-am oprit la un batran, atat de simplu, dupa vorba dupa port, roman sau ungur, dar alb, da?

Sfoara de ceapa, 10 lei.
– E buna ceapa?
– Ieste tare buna, domnule. Nu ai mai vazut matale asa ceapa.

Adevarat. Nu am mai vazut. Toata ceapa era inghetata, iar acum sunt fericitul posesori al unei sfori cu ceva mucilaginos, invelit in coaja rosie.

– Cum sunt merele, sunt bune?
– Culese de mana mea, de aici din curte, domnul meu. Va dau sa gustati daca vreti.
– Nu e nevoie, va cred, ma grabesc.

Am luat un saculet care avea desupra niste mere mari si frumoase.
Asta e ce era de fapt in saculet.

Sa cumparam de la producatori, da? Sa sustinem micul taran, care lupta din toate puterile sa reziste pe piata aceasta ocupata de mamutii fermieri interstatali, da?

Va urez sa va ia inundatiile, domnul meu. Pe toti.