Eu o cumpăr de pe net.
Pentru că, în magazinele de profil, e cam ciudat. Să vă explic.
Eram la Victoria’s Secret, în Liverpool One, zona pietonală centrală a orașului. Din motive obiective, care, în final, au dus la sarcina pe care o purtăm amândoi, cu mândrie, voiam să îi fac o surpriză și să îi iau un set de lenjerie sexy, doar pentru ea.

Well, situația s-a precipitat rapid. Pentru că eram singurul bărbat din tot magazinul. Și, din cauză că nu știam ce număr poartă la, you know, quillottes, nu puteam să mă hotărăsc. Brusc, în magazin s-a făcut liniște, se auzea doar muzica, moment în care ridic și eu capul din mormanul de lenjerie de pe masa centrală din magazin.

Toate femeile dinăuntru se opriseră din ce făceau și se uitau la mine cum tot verificam chiloți, întinzându-i câte puțin, în fața ochilor. Din păcate pentru mine, în perioada aia aveam niște probleme de respirație, de la vremea incredibil de umedă și urâtă și, din câteva secunde în câteva secunde, trăgeam aer puternic în piept, încercând să trec peste blocajul nazal. Practic, de la distanță, se vedea un tip gras, chel, între 2 vârste, care întindea chiloți în fața ochilor, după care îi mirosea și îi punea la loc.

M-am simțit așa, mic, mic, mic și am fugit, urmărit de privirile acid arzătoare ale doamnelor revoltate de perversitatea mea. Din păcate, în stația de autobuz, când am plecat, am plecat cu 2 dintre doamnele de la chiloți-land. Care doamne se uitau la mine, mai șopocăiau puțin, iarăși se uitau. La un moment dat am vrut să cobor din autobuz, pentru că mă gândeam că au chemat poliția sau ceva și ia Costele de dovedește că tu ai doar nasul înfundat și probleme respiratorii, nu ești un pervers care miroase chiloți, în public.