NU-RENUNTA-LA-CONVINGERILE-TALE

Scris de Ateul Agnostic

Am citit articolul lui Cetin despre imposibilitatea de a te scoate din scriptele bisericii și am citit și comentariile acelea care spun că e ok să îți botezi copiii, la urma urmei, dacă îți iubești femeia, îi poți face niște mici concesii, pentru că pe voi nu religia vă desparte. Ba da, religia vă desparte.
ecumenism

Voi, în naivitatea voastră, aveți impresia că femeia de care v-ați îndrăgostit va rămâne așa toată viața și că aceste mici concesii vor rămâne atât, niște mici concesii făcute la începutul căsniciei. Ceea ce e total greșit.

Omul, ca și femeia, se schimbă, evoluează sau involuează, în funcție de caracter. Involuția nu e neapărat legată de religie, dar religia o influențează semnificativ. Voi chiar credeți că dacă vă căsătoriți în biserică este doar o chestie insignifiantă, o favoare făcută imanenței religioase ce o conține pe viitoare soție.

Doar că după această favoare, în mod firesc, vor urma copiii. Copii care, la insistențele firavei floricele ce vi i-a purtat în pântece, vor fi și ei botezați în religia respectivă. O altă mică concesie făcută iubirii, nu?

După care copiii vor merge la școală și vor face religie. Lasă dragă, nu e mare lucru, religia îi învață să fie mai buni, vrei să umble vagabonzi pe străzi? Și, din concesie în concesie, veți realiza că viața voastră de ateu este insignifiantă și nu reprezintă nimic în ochii ortodocși ai ei și ai familiei ei.

Între timp, ați îmbătrânit, nu mai sunteți ca atunci când v-ai căsătorit. Iubirea ardentă dintre voi s-a transformat, sau ar fi trebuit să se transforme într-o prietenie strânsă, în care ați împărțit binele și răul, carne și sânge, iubire și lacrimi.

Doar că ea e ocupată să meargă la biserică. Des, din ce în ce mai des. Pentru că îmbătrânește și începe să îi fie frică. Cuvintele ei favorite sunt doamne ferește, doamne ajută, așa să ne ajute dumnezeu. Plăcerea pe care o aveai în urmă cu 10 ani de a o duce la biserică în noaptea de Paște și de a fi alături de ea în clipa solemnă, pentru ea, a învierii domnului, s-a transformat în obligație. Pe lângă asta, apar și îndemnurile Aprinde și tu o lumânare, roagă-te, împărtășește-te, ca să te ierte și pe tine dumnezeu.

Deja orice replică este de prisos, pentru că tu toată viața ai cedat în acest domeniu. Refuzul de a face contravine oricărei experiențe avute până atunci în cuplu.
Prin casă încep să apară, în toate locurile așa zis sfinte, candele arzând la orice oră. La capătul copiilor sunt puse iconițe sfinte, sub saltele cărțulii cu maica domnului. Pe pereți tronează icoane cu incrustații de argint, sub care ard lumânări parfumate. Copiii vin de la grădiniță și își fac cruce când se așează la masă. Toată familia se uită urât la tati, care nu își face cruce. Nu e frumos, tati. Tati, nu mai zi Dracul, că e ceva urât.

Și totul a pornit de la concesia ta de la început. Hai bă, să ne căsătorim la biserică, nu e mare brânză, pentru ea e important, pentru mine e fix zero. Lucrurile acestea se petrec zilnic, în familii mixte și nu sunt glume. Multe din ele se sfârșesc prin divorț, în momentul în care nefericitul realizează că și-a distrus viața și s-a trezit alături de o bisericoasă senilă, care trăiește doar pentru a molfăi toată ziua rugăciuni.

Trist e că majoritatea nu se sfârșesc nicicum. Sunt copii în joc, iar societatea sancționează urât pe cei divorțați, mai ales pe animalele de bărbați care au părăsit familia ce avea nevoie de ei mai mult ca oricând. Și așa ajung niște bătrâni blazați, ce se urăsc profund.

Religia, odată implementată în capul naivului, devine mai gravă pe măsură ce îmbătrânește și frica de moarte devine mai mare. E cea mai mare greșeală să crezi că asta nu te va afecta pe măsură ce anii trec și ridurile încep să își facă apariție.

Acum ești bătrân. Nu mai ai nimic în față, doar o tonă de regrete în urmă.
Dacă nu ai fi acceptat să te căsătorești în biserică, de la început?