Azi am plecat de acasă hotărât să plătesc abonamentul la cablu și internet, acel UPC care îmi dă numai satisfacții.
Normal că nu aveam nici un ban, așa că am zis să mă duc la piață la Brotăcei, la Banca Transilvania, să scot bani. Banca Transilvania este cam la 2 kilometri distanță de unde stau eu.

O iau per pedes, ca orice grăsuț care vrea să slăbească, normal. Ajung la bancomat, stau la coada de vreo 3 persoane care era, în sfârșit îmi vine rândul, scot portofelul din buzunar și….rahat, uitasem cardul acasă.

Buuuun. Încerc să nu mă enervez, o sun pe nevastă, să ne hlizim amândoi de întâmplare și totul e bine. O iau din nou pe jos acasă. Între timp, mă sună nevasta, să duc gunoiul când ajung acasă.

Ajung, găsesc cardul, îl bag în portofel, mă duc în bucătări, iau gunoiul și plec. Trec pe la ghenă, arunc punga, după care o iau iar voinicește spre bancă, pe jos, desigur.

Ajung iarăși la bancă, bancomatul liber. Mă reped fericit, bag mâna în buzunar…portofelul oha. Desigur, inițial m-am albit, crezând că am pierdut portofelul, fiind îmbrăcat în treningul de făcut șpagatul. După aceea am realizat că nu țin minte să fi băgat portofelul în buzunar.

Înjur, îmi dau o palmă, hai înapoi acasă. Pe jos, desigur. Pe drum era să mă calce un mercedes negru (Dehelean, tu să fii?), îl înjur și pe ăla, mă calmez. Ajung acasă, iau portofelul, verific că am cardul în el, mai înjur o dată li o iau din nou spre bancă, pe jos, desigur.

Ajung la bancă, bancomatul fără coadă. Când mă apropii, o mare hârtie pe el.
BANCOMATUL NU ARE BANI, ÎNCERCAȚI MAI TÂRZIU.

Până la urmă am scos de la un FinansBank, ce naiba să fac.
Nu mai povestesc că am stat 30 de minute la coadă la casieria UPC, pentru că doamna nu avea bani mărunți și a așteptat-o aproximativ 20 de minute pe doamna Nuți badigarda, care s-a dus să schimbe.