De când m-am mutat la țară, am trecut printr-o grămadă de peripeții non bucureștene. Ca de exemplu:

– Am cărat pământ ca să îmi acopăr curtea, abandonând încercarea de a scoate sârmele și materialele de construcții din sol.
– Am dat 200 lei un sac de iarbă, pe care l-am plantat în condiții perfecte, după care am plecat 10 zile în Grecia, timp în care în Timișoara s-au înregistrat temperaturi de peste 40 de grade, ceea ce a dus la fierberea semințelor din sol.
– Am înfruntat cancerul de 2 ori, dând cu ierbicide de la Mosanto, lucru care a dus la uscarea ultimelor urme de iarbă care erau în curtea mea.
– Am cărat pietriș cu lopate, acoperind curtea cu pietriș de râu, pentru că iarba refuza să crească.

Prin urmare, ieri, o cârtiță a decis că la mine în curte e un loc potrivit de distracție, așa că am o curte plină de șănțulețe și mușuroaie, pietrișul e răscolit și plin de pământ, până și un picior al mesei de ping pong e băgat într-o gaură.

VIața la țară…