Mai ţineţi minte când învăţământul românesc era respectat? Sigur nu, pentru că mulţi dintre voi nu aveţi vârsta pentru a vă putea aminti ceva.

Era respectat pe vremea când diploma de Bac reprezenta doar dovada faptului că ai absolvit un liceu. Pe vremea aceea, diploma de Bac nu reprezenta dreptul tău de a intra într-o facultate. Era doar o bucată de hârtie nenorocită, care te ajuta să te angajezi la APACA, dacă nu voiai să faci o şcoală. Chestia asta a dat naştere la o mulţime de nedreptăţi, nedreptăţi peste care s-a trecut lejer, în stilul iliescian al ultimilor 20 de ani.

Cum poate concura un copil care a termina Lazăr sau Mihai Viteazu şi a luat un 8 meritat la Bac, adică o notă bună, cu copiii din Liceul din Adâncata de Jos, de exemplu, care iau toţi 10 pe linie, pentru că toţi se cunosc între ei, toată lumea e prietenă cu toată lumea, plus că la praşilă toţi au nevoie unul de celălalt.

Şi aşa se irosesc copii buni în facultăţi precum Spiru Haret, pentru că la ASE sau Politehnică nu au şanse, acolo se duc copiii de la ţară, care au 10 pe linie la toate materiile, deşi pentru ei şcoala reprezintă momentul în care nu mulg vaca.

Deci, după 20 de ani de eşecuri, băgăm şi noi examene de admitere în licee şi facultăţi?