Având în vedere că mi s-a acrit să tot primesc telefoane de genul Vaaai, m-ai șters din twitter, gata, nu mai suntem prieteni, am luat decizia de a vă împărtăși motivele pentru care nu vă mai urmăresc pe niciunul. Voi, nebuloasa, crivăț și toți ceilalți prieteni sau mai puțin prieteni, nu sunteți decât victime colaterale.

Înainte de a vă repezi, să vă scutesc de un efort. Știu că nu spun genialități pe twitter, știu că nu debordez de emanații inteligente, știu că mai dau și linkuri pr0n, știu că nu merit să fiu urmărit de nimeni. Acum că v-am lămurit, să trecem mai departe. De ce am renunțat să vă urmăresc pe twitter?


În primul rând pentru că m-am săturat să urmăresc schemele trustului Intact de a se crește unul pe celălalt și de a crea un așa zis pol de interes în jurul congregației respective. Eu te recomand pe tine, tu mă recomanzi pe mine, noi împreună devenim extrem de relevanți. Mă piș, scuzați expresia, dar niciunul din voi nu sunteți relevanți, exceptându-l pe Vlad Petreanu. Restul nu reprezentați nimic pentru nimeni, înafară de voi înșivă, sau poate nici atât.

Sunt scârbit de spălarea păcatelor lui Dan Voiculescu, cu ajutorul twitterului. Am încercat să trec cu vederea, să văd dincolo de gest, să încerc să simpatizez cu omul amărât care a primit acei bani. Da, pot simpatiza cu acel om, dar nu pot simpatiza cu spălătorii lui neica Dănuț, care uită ce a fost Dan Voiculescu înainte de 89, după 89 și cum a făcut banii ăia pe care cu generozitate îi donează, în cantități micuțe. E frumos să încercăm să îl transformăm în Coolmogul, doar că eu personal aș prefera înțelesul de bază al atributului din limba engleză. Nu pot simpatiza cu cei care pentru un pumn de euro își pot călca toate principiile în picioare, dacă le-au avut vreodată. În același timp, mi-e milă de prietenii mei, la care țin, care s-au lăsat păcăliți și angrenați în mizeria asta, devenind complici fără voia lor.

Sunt sătul de pizdulici isterice, nefutute cu anii, care după ce au fost respinse de atâtea ori, au început să creadă că pânza de păianjen care li s-a așternut între picioare este de fapt o virtute dumnezeiască. hahahahahahahahaha fată, ce tari suntem noi. hahahahahahaha fată, cum am fost noi în club și nu ne-am uitat la nimeni, am dansat amândouă după care am plecat acasă. A se citi nu s-a uitat nici dracu la noi, am băut ca vacile, după care ne-am dus acasă și am adormit cu lacrimi în ochi și vomă în colțul gurii.

Mi
s-a acrit de retwitturi tâmpite, date doar de dragul de a vă băga în seamă cu cei superiori vouă. În fiecare dimineață mă trezeam și vedeam pe twitter numai imbecilități, retwituite la greu, doar de dragul de a-ți asocia userul cu un user mai cunoscut decât tine. Tot felul de aberații, retransmise în rețea, cu un WTF sau WAW sau Ce mișto, pus înainte. asta chiar dacă în acel RT e vorba despre cum își bea cafeaua x sau ygrec. Știu că și acum faceți la fel, dar măcar nu vă mai văd eu. Iar asta e suficient.

Nu mai pot suporta asskisingul strașnic ce se practică în zonă. Twitterul a devenit platforma Hai să ne pupăm în cur unul pe celălalt, că poate ne crește traficul. Gătește careva ceva? Uaaaaaaaaaau, ce fain, o supă dumnezeiască, chiar dacă acolo arată ca un gunoi reciclat. Lasă ca îl lăudăm, cine știe când om avea nevoie de el, nu? Uaaaaaaaaaaau, cutare și-a deschis restaurant. Ce miștoooooooo. Bine, noi habar nu avem cine e cutare, dar poate remarcă twittul nostru și devenim prieteni. La violeta kitchen se mănâncă scump și prost? Atunci e clar că trebuie să fie ceva treeeendy, dăm repede un retweet.

Mi-e silă de toate hashtagurile cretine pe care le răhățiți în fiecare zi. #lamultiani, #mno, #deundeitivinenickul, exemple de idioțenii scrise doar de dragul de a abera fără nici un scop. Nu realizați că prin asta îngropați orice urmă de informație bună sau de cuvinte de calitate, aglomerând fereastra de twitter cu zoaie, cu un diez pus înainte.

Am devenit alergic la orice înseamnă twittmeet. În fiecare zi avem minim un twittmeet. beertwittmeet, bicicletetwittmeet, ciorbătwittmeet, souptwittmeet, rahattwittmeet. Prilej cu care se schimbă zeci de milioane de mesaje în care toată lumea e etern fericită că diseară va merge la twittmeet. În timpul twittmeetului sunt clasicele mesaje frate, ce cool suntem noi la twittmeet, deși practic ei stau în jurul unor mese și își butonează telefoanele, schimbând rar câteva cuvinte timide. După care vine aftertwittmeetul, în care suntem prinși într-o avalanșă de poze și mesaje despre cât de culeanu a fost la twittmeet și uite ce bine dau eu în poză. Rahat.

Ca să sintetizez într-un singur cuvânt, nu aveți RELEVANȚĂ. Nu sunteți relevanți. Nu spuneți nimic important, nu veniți cu nici o informație inteligentă sau interesantă. Absolut nimic din ceea ce scrieți nu e important. 100% din ceea ce trimiteți voi către urmăritori poate fi găsit în altă parte, în mod sigur mai bun, dacă nu identic. Ați transformat twitterul românesc într-un hi5 de prost gust și proastă calitate. Există vreo diferență între twitter și mIRC-ul de acum câțiva ani? Da, din păcate pe twitter nu există un roboțel care să vă dea afară când deveniți obositori.

Iar partea cu adevărat dureroasă este că oamenii inteligenți, oamenii cu potențial, care poate ar avea ceva de spus pe twitter, nu mai pot fi atrași în zona asta. Pentru că intră, văd zoaiele de hashtaguri aruncate din toate pozițiile și se retrag, spunând că nu au nimic în comun cu așa ceva.

Astfel, pe twitter vor apărea ca noi utilizatori doar cei ce vă pot înțelege și suporta și, în timp, cantitatea de ahahaha-uri și #cenumarailapantofi va sufoca twitterul din rromania.

Am fost prea dur? Poate că da. Dar consider că e un demers care merită această duritate. Iar cui nu îi convine, sunt sigur că în timp, lacrimile mi se vor usca și voi reuși să trec peste durerea pricinuită de suferința lor.