Acum 20 de ani, după minunata revoltă populară spontană care a dus la căderea regimului Nicolae Ceaușescu, țăranii noștri au avut o idee bestială. Hai să distrugem CAP-urile. Să ni se dea pământurile și utilajele. Și tot metalul de acolo. Și cărămizile. Și cimentul. Tot.

Astfel, țăranii rromâni au distrus uriașele sisteme de irigație construite de părinții și bunicii lor și au vândut fiarele la fier vechi, pe vodkă. Unde erau sisteme de irigații tip roman, au furat cărămizile și au construit cotețe pentru găini. Restul au distrus, fi-r-ar el al dracului de Ceaușescu.

România, 2012. Seceta a distrus 40% din suprafața agricolă a rromâniei. Desigur, guvernul era ocupat cu referendumul, deci nu au avut timp de intervenții. Iar la cererile fermierilor, legate de dezastrul din agricultură, guvernul Pontanescu i-a trimis pe fermieri să consulte DEX-ul, să vadă ce înseamnă dezastru.

În fine, acum îi ajută cu 1 milion la hectar, în limita a 10 hectare. Deci 10 milioane lei. Vechi. De foarte mare ajutor. Întrebarea mea e alta.
Cu ce ne-ar ajuta pe noi, dacă nu ar fi secetă?

Grâul merge la export. Tot. Se vinde pe 10 bani kilogramul către un offshore, după care se reintroduce în țară ca import și se revinde cu 1 leu. Asta dacă se mai întoarce.
Nu am idee ce gust au piersicile rromânești. Peste tot, inclusiv la țărani, sunt piersici din grecia. Pepeni din grecia. Struguri din italia și siria. Rosii din turcia. Castraveți din turcia. Mere din Italia și grecia. Nimic, ABSOLUT NIMIC de pe rafturile hypermarketurilor nu este rromânesc, ci este importat.

Deci, cu ce ne deranjează seceta, în afară de faptul că, la fel ca în fiecare toamnă, asociația panificatorilor va anunța creșterea pâinii, pe diverse motive, anul ăsta fiind seceta?