Poate ştiaţi sau poate nu, dar firma de vânzare de ciubote, ghete şi alte sandale, numită Leonardo, este într-o mare găleată şi o paşte mama falimentului, având datorii xşpe milioane, nemaiprimind marfă de la furnizori şi închizând zeci de magazine în 2009.

Dar să o luăm de la capăt, cum ar spune fecioara în noaptea nunţii.
Mâine plec în Deltă, la invitaţia celor de la Micr$oft, să discutăm despre Internet Explorer 9, pe care absolut sincer, după tristele experienţe pe care le-am avut cu firefox şi Chrome, dacă ar avea versiune de iMac, l-aş instala.

În cinstea evenimentului, am zis să îmi iau nişte sandale mai de tăvăleală, să le asortez la slip, pentru că la Greenvillage e o preafrumoasă piscină, pe care de fapt o ştie toată lumea, fiind cea în care s-a filmat Titanic – Bloggers version.

Aşa că am intrat la Leonardo, că şi-aşa aveau semne de reducere pe toate rafturile.
În Leonardo, 2 fete şi o casieră. Singura care muncea era casiera. Restul fetelor?

– Fată, deci mie nu mi se pare normal. Eu muncesc şi sâmbetele, şi duminicile, eu vreau să se mărească salariul, fată.
– Da fată, de anul trecut nimic nu s-a mărit şi uite-te şi tu, e criză, cresc preţurile, trebuie neapărat să facem ceva.
– Deci fată, eu mă duc şi fac scandal fată, că nu se mai poate!
– Da fată, aşa e. Ia zi, ce ai de mâncare la tine?

Şi au plecat ambele fete în spate, la masă. Lăsând tot magazinul gol, sub supravegherea casierei.
Menţionez că dialogul se desfăşura lângă mine, care mine se uita ca vita la poartă nouă, aşteptând să fie măcar întrebat de sănătate. După terminarea discursului, am renunţat la speranţele respective, mi-am căutat în raft un 45, să văd dacă se potriveşte, l-am probat, l-am pus în cutie şi m-am dus la casă să plătesc.

Nu pot să cred că femeile alea nu aveau idee că firma lor e într-un mare căcat, că au datorii şi că doar un fir de păr le desparte de şomaj sau, şi mai rău, de o concediere bruscă şi fără preaviz. Clar era însă că nu le păsa şi că ele voiau doar ca în schimbul somnului zilnic de la muncă, să fie mai bine remunerate.
Dar doamnele, în loc să îşi facă treaba pentru care sunt plătite, erau foarte ocupate să îşi manifeste problemele în magazin, în faţa clienţilor, fără să bage în seamă pe nimeni.

Iar după aia, când Leonardo le va da afară, pe motiv că se restructurează, vor fi extrem de nemulţumite şi nu vor înţelege de ce.
Mor pe ăia care au impresia că dacă ei nu mai sunt într-o firmă, gata, firma moare. Mai ales când acei ăia sunt nişte amărâţi de vânzători, care pot fi înlocuiţi în maxim 20 de ore, cu tot cu pauză de prânz.