Înainte de orice, aș vrea să precizez că acesta e un mic text fără legătură cu nimeni. Deci dacă tu, oricine ai fi el, te simți cumva vinovat și crezi că te cert public, nu, nu e vorba de tine, de nimeni, de fapt.

În fiecare zi când ies pe stradă, râd cu gura până la urechi de modelele masculine care voiajează prin fața mea. Pantaloni mulați pe pulpitse, cămășuțe lila, fuchsia și alte variante de roz, frezuri de acelea cu un smoc lung în față, care te forțează să ți-o dai elegant, pe spate, din 10 în 10 secunde (am văzut un de ăsta la tuns în Auchan, i-l prinsese frizerul elegant, în vârful capului, cu niște clămițe roz).

În mod normal, pizdificarea asta a societății masculine nu m-ar deranja. Asta e, mai multă cărniță proaspătă pentru noi, cei care știm să fim bărbați până la capăt. Într-un final, la asta se reduce totul, nu? În câte femeie reușești să încerci să te reproduci. E chemarea naturii și nu ai cum lupta împotriva ei, când încă mai ai genele masculine.

Problema apare atunci când pizdificarea se manifestă în legăturile cu ceilalți oameni. Ca bărbat ai o singură chestie de valoare. Și nu, nu e vorba de organul ăla, ci de cuvântul tău. Acel cuvânt cu care te pui gaj atunci când promiți că faci ceva. Bine, dacă nu ești un infractor precum antreprenorii aceia care clamează că Nu te numești antreprenor până nu bagi în faliment măcar o firmă. Mai exact, până nu le dai țeapă foștilor parteneri de afaceri și nu îți mai plătești datoriile.

Revenind. Din păcate, fenomenul acesta e din ce în ce mai îngrijorător prezent în rândul bărbaților de rit nou. Promisiuni neonorate din motivele cele mai stupide, inclusiv Nu am ajuns din cauză că am așteptat mult la coafor, să îmi facă barba. #nojoke, caz real. Comportamente ilegal de ghei, acum nu mai stăm la bar și bem o bere, mergem să ne plimbăm prin parc, dar cum, nu vrei să ieși cu noi la o bicicleală și altele.

Oameni buni, serios, în caz de război, cine ne apără?

gay hipster fuck