În democrație se presupune că ești liber ca pasărea cerului, dacă libertățile tale nu se lovesc de libertățile celorlalți. Mai exact, ești liber să dai muzica mai tare, dacă nu îl jenează pe vecin. Poți să strigi muie Băsescu, dar să nu o faci într-o piață, pentru că atunci se încadrează la scandări împotriva regimului în vigoare și iei amendă. bine, ăsta e un intermezzo amuzant, nu despre el voiam să scriu.

Ci despre legile care pedepsesc negarea unor evenimente din trecut. Știți că în rromânia e pedepsită prin lege negarea holocaustului. Deci dacă ești de părere că cetățenii evrei nu au fost chiar atât de omorâți de nemți, pac la pârnaie. Acum, Sarkozy, care pierde alegerile și atunci face războaie sau whatevăr, totul ca doamna sa de la trupele de aviație să mai fie președinteză încă 5 ani, a băgat o lege care condamnă negarea genocidului armean făcut de turcia. Explicat mai simplu, în Franța există o lege care condamnă negarea unor evenimente, petrecute sau nu, în altă țară.

De ce trebuie să existe asemenea legi? De ce eu, cetățean liber al lumii, nu pot avea o părere diferită față de varianta oficial agreată de altcineva? Și mai rău, de ce trebuie să fiu pedepsit pentru că mi-am scos capul din cur și privesc lumea altfel?

Mă gândeam la istericalele declanșate ieri în urma postului de pe facebook al unui idiot pedelist, care a spus Arbeit macht frei. Pfuai, a luat foc lumea, pentru că, mă-nțelegi, asta stătea scris la intrarea în lagăre și jignim memoria evreilor.

Băi, ești nebun? Au interzis nemții grupul ăsta de cuvinte și nu știam? Ok, e clar că retardelul a scris asta copiind ce a văzut el prin filmele cu nemți, dar de aici până la chestii gen să îl condamnăm penal, e cale lungă. Hai să condamnăm penal și pe ăia care folosesc Să trăiți bine, că e sloganul care a păcălit o țară, lăsând un păcălici chior să o distrugă ca pe fi-sa. Să condamnăm folosirea culorii portocalii. Să condamnăm folosirea denumirii Convenția Democrată. Să condamnăm natura că nu îl ucide pe Iliescu și huila că și-a ales un luceafăr.

Să tot condamnăm.

Unde se oprește condamnarea asta?