În vremuri imemoriale, acum 20 și de ani, cel mai ușor mod să faci sex cu o femeie care știa ce e apa și săpunul, era cu ajutorul lui Dave Gahan, the highschool pimp. Mă refer la o femeie spălată pentru că mai era și posibilitatea sexului cu o rockeriță, dar aveai șansa de a cunoaște toate tipurile de camembert posibile, inclusiv din foștii cercetători speologi ce trecuseră prin zonă.

Revenind la liceu și la Dave Gahan, cele mai vulnerabile femei din liceu erau depeșerițele. Singurele care simțeau muzica așa cum trebuie și erau pline de tristețe apriori, din cauza versurilor adânci ale domnului Gahan.

Ce era cu adevărat bine, era că mr. Gahan, la vremea respectivă, adoptase o freză tip măturică, cu părul sculat în cap țintind cerul. La asta adăugai niște blugi evazați, o helancă și ochelari de soare caracteristici și aia era, depeșar depeșist.

Cele mai frumoase seri erau cele din Petofi Sandor, depeșoteca de lângă Cișmigiu, unde cânta numai Depeche, iar tinerele mele colege puteau plânge în voie, cu gândul la bătrânul Dave și în așteptarea unui tip care semăna cât de cât cu el.

Nu vreau să fiu decrepit și nici să particip la gălăgia aia cu Suntem ultima generație care s-a bătut cu cornete și a tras cu praștia, dar nu mai există artiști și trupe care să declanșeze o asemenea emulație între tineri. Iar prin emulație nu înțeleg să te razi pe tâmple, ca să semeni cu Skrillex, ci adoptarea unui stil de viață de către majoritatea exponenților unei generații.

A fost frumoasă perioada depeche a tinereții mele. Una din puținele vremuri pe care încă le am în suflet, cu melancolie. Mă uit la pozele de acum cu Gahan, care are 51 de ani, dar îl văd tot pe puștiulică frezat, ce rupea inimi și ne îndemna să ne întindem și să ne atingem soarta.
În timp ce savurăm liniștea…