Scris de Radu B.

Vă spun de la început că este o postare mai lungă, dar la final vă garantez că merită să parcurgeți toate rândurile.

M-am gândit să scriu un guest-post, cu bunăvoința seniorului, despre unele dintre cele mai grave, și în același timp neglijate, probleme cu care se confruntă oamenii în ultimii ani: Depresie. Anxietate. Stres. Insomnie.

Toate lucrurile pe care le scriu sunt trăiri proprii, m-am confruntat cu toate aceste probleme, nu vorbesc din auzite și am ales să scriu povestea mea, cu happy end, căci poate îi va inspira și pe alții să cerceteze, să caute ajutor și să acționeze.

Câteva lucruri despre mine.

Am 31 de ani, am avut o copilărie plină de stres, frică, am avut parte și de bătăi, am fost căsătorit, iar în momentul în care mi s-a născut baiețelul au început să apară problemele.

Mă simțeam agitat, neputincios, panicat. După ceva timp, stresul a început să fie din ce în ce mai mare, gândurile negative și agitația mai puternică și la câteva luni au apărut trezirile nocturne și insomnia.

Cea mai mare problemă pe care am avut-o atunci este că nu îmi dădeam seama ce mi se întâmplă. Am dezvoltat iphondrie și am început să pun totul pe seama unei boli incurabile: cancer.

Eram 100% convins că am cancer, am început să merg la tot felul de doctori, să îmi fac analize și apoi am început să iau medicamente naturiste pentru somn și relaxare.

Am încercat toate ceaiurile, toate variațiile de medicamente naturiste care promiteau că te fac mai linistit, mai calm și că vei dormi mai bine, dar în cazul meu, nimic nu a funcționat.

Apoi am luat-o pe calea medicinei alternative: am încercat acupunctura, terapia Bowen, masaje de relaxare și presopunctură.

Chiar dacă pe moment simțeam că mă ajută, la fiecare mic conflict ori stres din viața mea, îmi reapăreau stările de agitație, anxietate, panică – care apoi duceau în obsesie vis-à-vis de somn si automat în insomnie.

La început am refuzat să cred că am o problemă psihică și am refuzat să consult un psihiatru.

Am fost la 2 psihologi și la numeroase ședințe de terapie, însă, la fel ca și medicina complementară, simțeam că mă ajută doar pe termen scurt.

Într-un final, când din cauza insomniilor deja se instalase anxietatea puternică și apoi depresia, am apelat la un doctor psihiatru.

M-a diagnosticat cu depresie, sindrom maniaco-anxios si mi-a prescris serotonina (Zoloft).

A fost momentul t0 când am început să lupt cu această boală.

Tratamentul m-a ajutat enorm, cu toate că în prima lună când începi un tratament cu antidepresive, toate simptomele ți se amplifică și ajungi să ai stări de anxietate și insomnia, mult mai puternice decât înainte de începerea tratamentului.

Cel mai important lucru pe care mi l-a explicat doctorul a fost că această luptă este un maraton, nu un sprint.

Tratamentul cu antidepresive este o soluție de echilibrare chimică (căci atunci când ai depresie și anxietate, corpul tău nu mai secretă serotonină și melatonină și de aici apar toate stările proaste), dar este un tratament pe termen lung – minim 6 luni.

În același timp, pe lângă tratamentul cu antidepresive, este absolut necesar, în momentul în care mintea devine mai lucidă, să cercetezi în interiorul tău. Să încerci să descoperi din ce cauza ți-a apărut depresia sau anxietatea, să descoperi dacă traiești într-un mediu toxic (fie la muncă, fie acasă) și să rezolvi din aceste probleme.

Tratamentul te ajută doar pe termen scurt, dar pe termen lung singura soluție este echilibrarea psihică și dorința interioară a individului de a se vindeca.

Spre finalul acestei călătorii, atunci când am simțit că mă simt mai bine, și am început să îmi reduc doza de medicamente, mi-am dat seama că am nevoie de un impuls pentru a face pasul final și a renunța complet la tratament.

Renunțarea la un tratament antidepresiv nu este ușoară, nu neapărat din cauza unei dependențe fizice a organismului, ci mai ales din cauza dependenței psihice – mintea ta se obișnuiește cu ideea că are nevoie de medicamente pentru a se simți mai bine, pentru a fi în zona de comfort.

Atunci a fost momentul când am descoperit pe internet o formă de meditație care promitea că te ajută să scapi de agitație, de stres și de anxietate – Metoda de meditație Wim Hof.

Wim Hof este cunoscut și drept Iceman – un om care a reușit să depășească anumite bariere fizice, să urce pe vârfuri înalte fără oxigen și doar în pantaloni scurți, reușește să reziste în condiții de îngheț și are o capacitate fizică incredibilă – iar totul se datorează acestei tehnici de respirație.

Pe youtube există un videoclip demonstrativ al metodei Hof: Wim Hof The Iceman Demonstrates His Breathing Technique with Lewis Howes


Am zis să încerc și această formă de meditație și dupa 2 săptămâni în care am exersat metoda Hof, în fiecare dimineață, pot spune că sunt șocat de rezultate.

Mă simt mult mai prezent, agitația și gândurile negative mi-au dispărut, mă simt mai energic, mai pozitiv și mă odihnesc mai bine.

Cel mai interesant aspect al acestei tehnici este că simți într-adevăr cum corpul tău lucrează.

Pe scurt, metoda Wof spune să inspiri foarte puternic (eu inspir și pe nas și pe gură) apoi să expiri rapid aerul și să repeți acest lucru de 30 de ori, apoi să te oprești din respirat.

Celulele din corp se oxigenează în tot acest timp și poți să îți ții respirația aproximativ 1 minut – 1 minut și jumătate după prima repetare.

După 1 minut și jumătate în care nu respiri deloc, inspiri din nou aer puternic și ții aerul în tine aproximativ 10 secunde și vei simți cum îți ajunge oxigenul în fiecare celulă din corp.

Treci la repetiția nr. 2 și începi din nou cele 30 de inspirații adânci, urmate de expirarea rapidă a aerului și apoi, te oprești din nou.

O să fie un pic ciudat la început, instinctul tău natural va fi să inspiri aer, dar îți garantez că nu ai nevoie, și că după cea de-a doua repetiție poți să îți ții respirația minim 2 minute.

Cel mai interesant lucru se întâmplă apoi la cea de-a treia repetiție.

Pentru mine cel mai intens sentiment este că simt într-adevăr că corpul meu lucrează. După ce fac și cea de-a treia repetiție, îmi opresc respirația timp de 2 minute și jumatate, apoi când inspir din nou aer – este ca un sentiment de iluminare și curățare.

Simt tot corpul cum vibrează, aud în ceafă sunete ca și cum aș pune la ureche o scoică și simt o liniște și o pace interioară foarte puternică.

Toată această meditație durează aproximativ 20-25 de minute, iar apoi pentru mine urmează un duș rece.

Wim Hof recomandă să combini acest tip de respirație cu dușuri reci.

Ca să existe și un final al poveștii, vă pot spune că pentru mine această metodă de meditație a dat cele mai bune rezultate, este cea mai puternică formă pe care am încercat-o și cea care a funcționat cel mai bine, dintre multele metode de meditație pe care le-am testat.

Vă recomand tuturor celor care vă simțiți stresați, neînțeleși, neputincioși, agitați, anxioși, depresivi să vă alocați 20-25 de minute pe zi și să încercați această metodă de respirație și sper să lăsați un comentariu cu ce ați experimentat, în timp ce ați făcut metoda Hof.