Descoperindu-l pe Eminescu

de Mititelu Robert

Motto : “Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult ii vor atrage de cat tot ce ai gandit.” (Mihai Eminescu)

 Cine a fost Mihai Eminescu ? Ce a reprezentat el pentru România ? Ce i-a oferit Romania marelui poet ? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile pe care mi le-am pus inainte sa ma apuc serios de citit poeziile acestuia.

Dupa cum bine stim, Mihai Eminescu este recunoscut de critici ca fiind cel mai valoros poet român , dar acesta nu are parte numai de laude, ci și de critici. Cât de mult ar trebui sa ținem cont de aceste păreri? Mai degraba eu le consider utile, dar nu cred ca ar trebui supraestimate. De ce ? Pentru că pe Eminescu nu îl cunosti citind descrierea facuta de un critic, ea nu iti poate oferi adevarata cunoastere in ceea ce il priveste pe magnificul poet. Nu il poți descoperi doar citind articolul vreunui cârcotaș, ce incearcă sa te convingă că Eminescu nu a fost chiar așa de mare pentru că a scris unele “poezii” obscene , al caror scop era, cred eu, acela de a  starni rasul prietenilor intr-o lume lipsita de amuzamentele noastre de azi (nu existau, de pildă, nici calculator, nici televizor!).

Cine suntem sunt noi sa il judecăm pentru acele manuscrise ? Noi nu am „comis” niciodata asemenea fapte , n-am rostit niciodata un cuvant “urat” , n-am vorbit niciodata vulgar, și el va fi fost precum suntem si noi, doar niste oameni, a greșit cum, desigur, greșim și noi. Eminescu nu poate fi cunoscut intr-un asemenea mod, el se citește, se intelege si se simte.  Puterea sentimentelor, ideile filosofice, patriotismul nu pot fi intelese citind cuvintele altuia, ci doar citind și recitind aceeasi poezie, acelasi vers, acelasi cuvant de mai multe ori, totul trecut prin filtrul propriu.

Faptul că Eminescu a fost un geniu nu este, cred, necunoscut oricărui roman, dar câți oare vor fi meditat cu adevarat asupra poeziei sale…?

A fost numit “Luceafarul poeziei romanesti” nu pentru că ar fi scris o poezie intitulata “Luceafarul”, cu 98 de strofe, si care, la prima vedere, pare o opera complexă și valoroasă doar prin prisma amplorii poemului, ci pentru că de-a lungul vietii a „ars” ca o flacară vie, impărtășindu-se din nectarul curat al iubirii cuvantului scris, in poeme care vorbesc despre istorie, despre dragoste și patriotism , despre filozofie si univers.

De ce este el deosebit față de ceilalti poeți români și de ce nu din lume ? De obicei, un poet bun „toarnă” în forme unice, in poeme de valoare, propria sa conceptie despre lume, dragostea sau patriotismul, ca valori perene,  insă Eminescu introduce toate aceste concepte intr-o singură poezie, astfel capodopera sa capătând o valoare inestimabilă.

Nu a fost infailibil, a greșit in privinta multor lucruri, se aseamană din acest punct de vedere pefect cu noi, toți ceilalți, însă opera sa scrisă cu atata grijă pentru evidențierea sunetului sublim al cuvintelor alăturate și meticulozitatea de metronom îl diferențiază de ceilalți. Ar fi o crasă ipocrizie aceea de a-l critica pentru greșeli de care nu suntem nici noi străini. Și, în fond, cine va arunca primul cu piatra?

Poate că Eminescu nu a fost un elev care trata cu foarte mare atenție educația institutionalizata, căci aproximativ toate studiile sale au fost finalizate cu intermitențe. Dar a studiat la Viena conceptiile despre viata a anumitor filozofi  intorcandu-se de acolo cu un bagaj de cunoștințe care l-au ajutat și influențat pe parcursul vietii sale. A fost un strălucit autodidact, iar caietele eminesciene, manuscrisele păstrate releva un personaj complex cu o sete extraordinară pentru cunoașterea unor domenii diferite.

Marele poet nu a avut de partea sa decat natura, plaiurile mioritice constituind pentru acesta o neincetata sursă de inspirație. A iubit Romania si a exprimat acest lucru cum a știut el mai bine, prin poezie, dar și prin articolele sale politice. Unii îl acuza de faptul că mesianismul sau, care patrunde in sufletul cititorului ca urmare a extraodinarei sale capacitați de descriere, poate transforma ceva oarecare in sublim. E posibil sa fie așa cum admit unii, dar intenșiile poetului trebuie să fi fost cu totul altele, acelea de a îl face pe cititor să realizeze frumusețea unei țări care capata identitate pe harta lumii, trezind sentimentele nationale adormite ale compatriotilor sai.

A fost și va ramane victima unor clișee, atât pozitive, cât și negative, important este insă ca noi sa nu devenim victime ale acestora. Cum poti deveni victima unor clișee, fie ele si pozitive? Foarte simplu, căci odata ce ai ajuns să crezi in ele fară sa citesti opera, ești o victima, iar plictiseala este inevitabila, așa cum a fost și cazul meu, satul de încantații superlative sterile de tipul “Eminescu e cel mai bun, cel mai mare, cel mai…” , ajungând, in final, să refuzi să-i mai citești opera. Ca să nu mai spun de comentariile de genul: „Poezia e frumoasă, dar poetul…”. Eu cred că ar trebui să citim poezie, nu poeti.

Așa am descoperit că Eminescu trebuie citit, înțeles și simtit, fară a ignora cu desăvârșire alte surse critice, desigur, dar încercând să trec mesajele unei poezii care este, pentru mine, fascinantă, prin filtrul propriilor mele trăiri.

M-a frapat antepenultima strofa din “Scrisoarea I” in care Eminescu părea să anticipeze reacția urmașilor săi la auzirea numelui său. Aceștia vor încerca, după cum spune poetul, să îl laude, dar nu pentru a-i preaslăvi numele, ci pentru a se “lustrui” pe ei, inaltați „deasupra tuturora”. Ei vor incerca să facă din orice colos un pitic. Se obisnuiește deja cu gândul că, pe masura trecerii timpului societatea nu se va mai concentra la fel de mult asupra valorii operei, ci asupra suprimarii geniului, prin incercarea de a gasi cele mai mici greseli pe care să le poata aduce la văzul tuturor.

Eminescu a fost pentru mine „cel mai mare poet roman”, evident victima fiind a cliseelor arhicunoscute, dar a devenit doar Eminescu, un Eminescu al meu, pentru ca l-am citit, l-am înteles, iar ceea ce mi-a transmis mie nu m-a făcut decat sa il admir si să il recunosc cu adevarat ca fiind un mare poet. Cu sau fară cartitori, cu sau fară critici de duzină, Eminescu a fascinat si va continua să fascineze o mulțime de cititori.

Nu cred ca i-ar fi făcut mai mare placere lui Eminescu decat sa iși vadă opera citită și ințeleasă de cat mai mulți, fiindcă titlurile, meritele, inventate sau nu, recunoscute sau nu, nu ar fi fost decat niște banale vorbe in vânt sau hârtii fară valoare, uitate pe un raft prăfuit de bibliotecă.

Dincolo de toate acestea, ramăne însă poezia…

 

Dacă vrei să comentezi fără a mai trece prin moderare

56 comentarii

  1. #1

    ce-i cu tine?
    frumos..

    Thumb up 0
  2. Da, Eminescu e cel mai mare poet român.
    Tocmai de aceea Nichita Stănescu duce alături de memoria lui Premiul Herder şi nominalizarea la Nobel pentru literatură.
    Zi bună :)

    Thumb up 0
    • banuiesc ca inca nu se inventase nobelul pe vremea aia

      Thumb up 0
    • Oamenii au fost propuşi la Nobel şi post-mortem, din ce ştiu. Să nu exagerăm. Eminescu este de luat în seamă ca jurnalist, deşi nu complet. În rest, totul e discutabil. Proletcultura a făcut din el un erou şi ne-a oprit, astfel, să căutăm şi alte surse de poezie. Na :)

      Thumb up 0
    • #6

      Totusi, ca cititor de rand si ocazional de poezii mi-a placut Eminescu pe cand Nichita Stanescu nu mi-a inspirat nimic din poeziile lui. Stiu, poate sunt eu prea prost si nu am inteles ce vrea poetul sa spuna cu adevarat dar nu merci, il prefer pe Eminescu si cred ca nu sunt singurul care gandeste asa.

      Thumb up 0
    • @BogDan: Hahhahahahhaa

      Thumb up 0
  3. nu e el

    Thumb up 0
  4. #9

    Un fel de a aminti ca azi se aniversează ziua lui de naştere. Brava. Eşti singurul care a făcut-o.

    Thumb up 0
  5. #10

    a-lister-ul devin A-lister ?

    Thumb up 0
  6. #12

    @ Arhi

    Multumesc!

    Thumb up 0
  7. Eminescu a fost fara discutie un geniu, dar si un extraordinar factor de coagulare nationala. Iar despre cat il apreciaza romanii, un bun indicator e aglomeratia de la mormantul lui, indiferent ca e sau nu 15 ianuarie. Vorba ceea „Eminescu sa ne judece !”.

    Thumb up 1
  8. #14

    Eminescu, aidoma lui Jules Verne si a lui Caragiala, a fost un profet, nu doar un simplu poet dintr-o tara ce e necunoscuta multora. Daca se nastea in Franta, Anglia, SUA sau Germania, acum era cunoscut in intreaga lume, dar daca s-a nascut in Romania, a avut destinul de a fi doar un mare poet roman.

    Thumb up 0
  9. Un text de nota 10. Felicitari autorului!

    Thumb up 0
  10. Ramane poezia care este cel mai de pret lucru al literaturii romane.

    Thumb up 0
  11. #17

    Recunosc ca am citit printre randuri, DAR… mi se pare un referat prost, de clasa a 10-a, al unui elev superficial. Mult prea multe adjective pompoase si prea putine informatii (spre deloc). Si cum ramane cu motto-ul: „…de cat…”

    Thumb up 0
    • #18

      @Anca

      Cum se numeste un cititor&comentator care citeste printre randuri, apoi isi da cu parerea si doreste ca observatiile sale sa fie luate in serios?

      Un cititor si comentator superficial!

      Textul e scris in decembrie 2007 cand eram clasa a 11 a si trebuia sa fiu profesor pentru o zi la limba si literatura romana. In loc sa fac ceva „obijnuit” m-am gandit sa scriu acest eseu si sa-l citesc colegilor mei dupa care sa dezbatem problema.

      Thumb up 0
    • #19

      „magnificul poet” :))). Oricum, pentru clasa a 11-a e ok, asa scriam toti la varsta aia. Plus ca nu sunt greseli gramaticale, trebuie apreciat :).

      Thumb up 0
    • @robert-g
      Apreciem munca ta, dar cu totii avem cel putin un eseu facut despre opera lui Eminescu si dupa cum spuneai si tu, exista cei care ii neaga geniul si ii exacerbeaza defectele ( cei care ataca persoana si nu ideea ) si cei care il preaslavesc.
      Este destul de clar de care parte te situezi, dar e normal din moment ce spui ca erai clasa a 11-a. E normal pentru ca la varsta aia erai usor impresionabil de orice iti inducea un sentiment inaltator. Dar inainte sa ii laudam patriotismul lui Eminescu sa nu uitam ca idealistii tind sa exagereze si sa foloseasca cuvinte mari chiar si cand nu este cazul. Romania era umilita de secole pe plan international iar el se forta sa vada doar latura frumoasa a bucatii asteia de pamant si a poporului care traieste pe ea.

      Patriotismul a fost si este un sentiment indus sau auto-indus pe care oamenii l-au creat din dorinta lor de a aparinte la ceva mai mare decat ei.

      Thumb up 0
    • #21

      @M

      Nu cred ca eram usor impresionabil.

      Printre multe altele prin acest eseu am vrut sa transmit urmatoarele:

      1. Citeste opera si apoi judeca daca este buna sau nu. Cu cat iti cladesti opinia ta personala pe lucruri care nu sunt opera in sine ci opinii sau lucruri auzite cu atat esti mai departe de a avea o opinie „constienta” despre ceea ce vorbesti.
      2. Judeca opera si nu omul.

      Eseul acesta vorbeste despre modaliati „gresite”/”neinformate” de a iti forma o parere.

      Citeste criticii si iale parerea in considerare daca nu esti sigur ce parere ai despre ce opera/obiect/film etc. dupa ce ai citit/vazut/testat; Dar tine minte criticii buni intotdeauna citesc opera.

      Aveam un profesor la drept contractual John Murphy care ne tot spunea sa nu ne omoram cu citit „textbooks” – carti in care iti explica autorii cum se aplica legea, iti explica diferite cazuri ci mai degraba sa citim cazurile/spetele in sine… acolo se gasesc raspunsurile la intrebarile noastre!

      Thumb up 0
  12. m-am intors din concediu si tzara e in revolutie. noroc ca Arhi e in forma si are muza sa scrie despre Eminescu. imi doresc mai des asemenea texte. mersi, Arhi.

    Thumb up 0
  13. #24

    Eu una nu rezonez cu poeziile de dragoste ( desi totusi, mi se pare mult profunda sectiunea in care evoca dezamagirea provocata de iubire ), prefer in schimb satirele sociale si lirica de sorgine filosofica. Altminteri, pe Eminescu ( probabil la fel ca pe toti ceilalti scriitori ), nu il cunosti decat citindu-l si marturisesc ca intr-un fel citeam Eminescu la 17 ani si cu totul altfel acum, la 27, iar sensurile ascunse cred ca le descoperi si prin prisma experientelor personale de viata.

    Thumb up 0
  14. #25

    *sorginte, scuze !

    Thumb up 0
  15. Ca poet, intodeauna mi s-a parut mediocru, dar ca filosof, educator, jurnalist (in sensul arhaic) si om, a fost mult deasupra tuturor. Merita mai mult decat titlul de cel mai bun poet, care tind sa cred ca i-a fost acordat din cosiderente de factor „cool”.

    Thumb up 0
    • mediocru? Fata, cand ai scris tu vreo poezie mai buna. Sau da exemple, atunci, de poeti mari sa vedem pe cine ii consideri mari.

      Thumb up 0
  16. #29

    Ca poet a fost cel mai mare, un poet de geniu. Ca filosof si alte activitati Eminescu a fost nul.

    Thumb up 0
    • pe Eminescu nu poti sa-l percepi decat ca si poet. cine incearca sa vada in el si altceva, va fi dezamagit…

      Thumb up 0
  17. Un blogger bacauan (nu mai stiu care, desi e demn de tot respectul) spunea anul trecut: „Nu-l mai comemorati pe Eminescu! Cititi-l!”

    Thumb up 0
  18. #33

    In general, trebuie sa recunosc, prefer sa citesc proza decat poezii, nu prea pot sa am niciodata starea de spirit si sensibilitatea necesara pentru a patrunde sensul versurilor dupa o zi luuuunga. Totusi, imi aduc aminte ca Eminescu nu prea se numara printre preferatii mei in liceu. Adica in afara de filozofia lui à la Schopenhauer, poeziile mi se par cam simple- Blaga mi se pare mult mai complex :p.

    Thumb up 0
  19. #34

    You’re the biggest troll ever:))

    Thumb up 0
  20. Dincolo de toate acestea, ramăne însă poezia…, proza, teatrul … să nu uităm nici de astea, dacă tot aducem vorba de Eminescu.

    Thumb up 0
  21. Pentru mine proza lui, sarmanul dioxid, Dan, proza fantastica a cantarit mai mult decât poezia-i. Am crescut citind si rascitind scrisorile, apoi i-am descoperit adancimea si farmecul prozei. Una din putinele hardcovers pe care le car după mine prin lume este proza fantastica a lui.

    Mersi Cetin

    Thumb up 0
    • #37

      Sarmanul dioxid? Imi scapa ceva; e trolling sau doar o gluma? :D

      Thumb up 0
    • sarmanul Dionis
      omule, e doar o greseala, postam de pe ipad si postam destul de noaptea, se intampla si la case mari. ;)

      Thumb up 0
  22. #39

    Isi dau cu parerea toate muierustile despre Eminescu. Hai mars ca habar n-aveti de capul vostru. Nici n-aveti cap. Ce dracu sa inteleaga niste animale cu par lung si minte scurta(femeile) – din poezia lui Eminescu. Sau din poezie in general, dintr-un Byron, dintr-un Leopardi. Femeile habar n-au ce inseamna poezia, d-asta nici n-o inteleg, ca si filosofia. Au un creier inferior. Si in general sunt inferioare.

    Bine, putem spune ca si-a exprimat si filosofia prin poezie, insa nu a fost filosof pur ca si Kant sau Schopenhauer de exemplu. Desi a fost influentat de geniul lui Schopenhauer. A fost poet. Un poet de geniu al limbii romane. Citeam Viata Lui Eminescu de G Calinescu, si am dat peste acest pasaj:

    ,, La ebrietate, Eminescu, induiosat de soarta omenirii, devenea generos si tinea sa imbrace pe saraci cu vesmintele sale unice. Astfel intorcandu-se intr-o zi cu Slavici cam turmentat, de la dr Teodor Nica, unde bausera cam multisor, zarira in coltul Strazii Doamnei cu Strada Coltei, unde se ridica o bina, un om descult, mergand prin lapovita. Rezamandu-se de mormanul de caramizi, poetul dadu sa se descalte:

    ,,-Ai capiat omule?! tipa Slavici. O sa-i dai tu ghetele tale, dar ramai insuti descult.
    – Eu ?! raspunse el. De mine sa nu-ti pese. Eu pot sa umblu si descult: dar el saracul!?

    Thumb up 0
    • „A. Freigedank Luni, 16 Ianuarie 2012, 00:06 Reply

      Isi dau cu parerea toate muierustile despre Eminescu. Hai mars ca habar n-aveti de capul vostru. Nici n-aveti cap. Ce dracu sa inteleaga niste animale cu par lung si minte scurta(femeile) – din poezia lui Eminescu. Sau din poezie in general, dintr-un Byron, dintr-un Leopardi. Femeile habar n-au ce inseamna poezia, d-asta nici n-o inteleg, ca si filosofia. Au un creier inferior. Si in general sunt inferioare.”

      Freigedank, e greu sa fii barbat? adica barbat adevarat zic. Ah, desigur, tu nu ai de unde sa stii :)

      Thumb up 0
  23. #41

    Stiati ca a scris si poezii obscene? Dar cu ce geniu ! I-auzi !

    ,,Spovedanie

    De Mihai Eminescu

    Pacea se coborîse pe întreaga fire
    Coborîse seara la o mănăstire
    Era în toiul serii jos într-o poiană
    Stau vorbind un popă cu o fetişcană
    El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
    Cu ochi de cărbune şi corp viguros
    Ea micuţă, zveltă, cu sîni săltăreţi
    Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
    – Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
    – Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
    – Am venit părinte să mă spovedesc
    Am păcate multe precum eu gîndesc
    – Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
    Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
    – Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
    Am de toate, dar nu sunt fericită
    – Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
    – Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
    Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
    Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
    Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
    Despre partea ceea nu-i deloc bun.
    – Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
    Spune cum ţie vorba, să-nţeleg mai bine
    Nu te ia în braţe, eşti nemîngîiată
    Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?
    – Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
    Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
    El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
    Eu mă bag sub dînsul, poate că mă fute
    El urcă pe mine, îl mîngîi la coaie
    Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
    Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dînsul
    Dau s-o vîr în mine şi mă apucă plînsul
    Eu tremur ca varga, el stă neclintit
    Se uită la mine, parca-r fi tîmpit
    Eu stau toată noaptea, mă frămînt şi gem
    Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
    L-a legat vreo fată de la el din sat?
    L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
    Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
    Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
    Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
    Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
    – Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
    Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
    Pentru asta însă ai să faci canoane
    Să te legi fierbinte şi să dai pomane
    Dar i-an stai o clipă şi-mi explică
    Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
    Tu te dai întreagă şi cu piele goală
    Iar el te priveşte şi nu i se scoală
    Tu te culci în pat şi stai lungită
    Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
    E de necrezut, asta îţi mărturisesc
    E de prima dată cînd spovedesc
    Aşa de frumoasă, tînără e culmea
    Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
    Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
    Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
    Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
    Nu începe îndoiala, este nevinovată
    Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
    Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
    Să te mulţumeasca pe faţa şi pe dos
    Dar să ştii un lucru că păcatul meu
    E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu
    – Bine-atunci părinte, fie precum spui
    Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui
    Şi în seara ceea în umbră se-arătau
    Doua trupuri goale ce se înfruptau
    Fata speriată, dar cu dor nesătul
    Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
    – Vai ce pulă mare încep să mă tem
    Nu auzi eu de frică încep să gem
    Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
    Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
    E tare ca piatra, şi stă drept în sus
    Atît e de mîndră îmi place nespus
    Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
    – Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
    Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
    Desfă cracii bine, atît cît se poate
    Cînd vazu pizda popa încremeni
    Şi-i veni iată mii de nebunii
    – Uite ce minune de la Dumnezeu
    Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
    Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
    – Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
    – Atunci cu bine cunosc şiretlicul
    Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
    – Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
    Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
    Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
    Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
    – Bine ce-i atunci de vrei să te fut
    Îţi bag pula-n pizdă
    Stai în patru labe, saltă curu-n sus
    Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
    Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
    Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
    Aşa foarte bine acum e belită
    Să te fută taica să fii fericită
    – Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
    – Trage-mă de pulă şi prin împrejur
    Na la taică pulă te fut bine aşa?
    – Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
    – Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
    Acum saltă curul şi te înconvoaie
    Să între pula pînă şi cu coaie
    Nu mişca din cur, simt că mă furnică
    Prea te-nşeli în pulă, da din curişor
    Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
    – Simt că mă furnică, of m-am slobozit
    Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!! În poiana crucii, în poiana datecii
    O fată şi un popă se spovedesc încă. „

    Thumb up 0
  24. #43

    La multi ani, Mihai Eminescu, geniul limbii romane !

    ,,Mihai Eminescu – Rugăciunea Unui Dac

    Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
    Nici sâmburul luminii de viata datator,
    Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
    Caci unul erau toate si totul era una;
    Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata
    Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata,
    Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:
    Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

    El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii
    Si din noian de ape puteri au dat scânteii,
    El zeilor da suflet si lumii fericire,
    El este-al omenimei izvor de mântuire:
    Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,
    El este moartea mortii si învierea vietii!

    Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei,
    Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,
    În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers
    Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,
    Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:
    Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

    Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila,
    Sa binecuvânteze pe cel ce ma împila,
    S-asculte orice gura, ce-ar vrea ca sa ma râda,
    Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida,
    S-acela între oameni devina cel întâi
    Ce mi-a rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatâi.

    Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec,
    Pân’ ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrime e sec,
    Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste,
    C-ajung pe mine însumi a nu ma mai cunoaste,
    Ca chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o,
    Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
    Când ura cea mai cruda mi s-a parea amor…
    Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor.

    Strain si far’ de lege de voi muri – atunce
    Nevrednicu-mi cadavru în ulita l-arunce,
    S-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa,
    Ce-o sa asmute câinii, ca inima-mi s-o rumpa,
    Iar celui ce cu pietre ma va izbi în fata,
    Îndura-te, stapâne, si da-i pe veci viata!

    Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc
    Ca tu mi-ai dat în lume norocul sa traiesc.
    Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec,
    Spre ura si blestemuri as vrea sa te înduplec,
    Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma
    Si-n stingerea eterna dispar fara de urma! „

    Thumb up 0
  25. #44

    [„Alei puică”…] (1871 – 1872)

    Alei puică mişcă-ţi gura
    Să se vadă muşcătura.
    Cum puicuţă nu te-nduri
    Să mă laşi să-ţi văd de curi.
    De curi albi ca şi omătul,
    De lindicul sperietul.
    Să-l punem la rânduială
    Cu niţică zgândăreală.
    Vin colea şi-oi şti să lupt
    Crăpătura să ţi-o-nfrupt
    Că destul am stat pe post
    Sub pecete cât a fost.
    Sub pecetea cea de fată
    Când pişai ca o săgeată.
    De când dragă te purcişi
    Urlă valea când te pişi.
    Merge drumul din lindic
    Până chiar pe sub buric
    Şi buricul frică n-are
    Că el merge tot călare.
    Da lindicu-i mânios
    Că el merge tot pe jos
    Pe spetezea pizdii late
    Pe bucile afumate.
    Mult mă mir şi mă badur
    Cum stă pizda lângă cur,
    Şi nu moare
    De putoare.
    ________________
    Mihai Eminescu, Opere, vol. XIV, ediţie critică de Dimitrie Vatamaniuc şi Petru Creţia, Ed. Academiei, Buc, 1993, p.1017

    Thumb up 0
  26. Nu voi mormânt bogat
    (fragment)
    Nu voi mormânt bogat,
    Cântare şi flamuri,
    Ci-mi împletiţi un pat
    Din tinere ramuri.

    Şi nime-n urma mea
    Nu-mi plângă la creştet,
    Frunzişului veşted
    Doar vântul glas să-i dea.

    În liniştea serii
    Să mă-ngropaţi, pe când
    Trec stoluri greu zburând
    La marginea mării.

    Să-mi fie somnul lin
    Şi codrul aproape,
    Lucească cer senin
    Eternelor ape,

    Care din văi adânci
    Se-nalţă la maluri,
    Cu braţe de valuri
    S-ar atârna de stânci –

    Şi murmură-ntruna
    Când spumegând recad,
    Iar pe păduri de brad
    Alunece luna.

    Thumb up 0
  27. #46

    stia el ceva cu viteza luminii – vezi La steaua (nu, nu are legatura cu Beeeeecali:) ), deci capu’ il ducea bine pentru vremea lui.
    Personal il prefer pe Nichita

    Thumb up 0
  28. Ma sa mor de i-am inteles pe cei ce ieri scriau „La multi ani Mihai Eminescu” poate au facut-o metaforic vorbind dar tare mi-e teama ca NU

    Thumb up 0
  29. #48

    offtopic subtil: eba are syda :D

    Thumb up 0
  30. #49

    îţi dai seama că toţi liceeni au ca temă în perioada asta „scrieţi ce simţiţi pentru Eminescu”,şi că ce ai scris tu va fi citit/apreciat de multe profe de română,nu?:))

    Thumb up 0
  31. #51

    Am sa revin la comentariul meu anterior (nr.11) si am sa va spun ca imi mentin parerea dupa ce am studiat cu atentie referatul/eseul. Ii lipseste simtul realismului. Si nu aflam absolut nimic util, doar „cel mai valoros”. „luceafarul poeziei” „cel mai mare poet roman”. Chiar daca asa este (si eu chiar cred ca este), trebuie argumentat.
    Cred ca daca as primi un referat din asta, ca profa de romana, as da un indulgent 7, din care vreo 3 puncte ar fi sigur pentru efort si pentru nr.de cuvinte si originalite (in conditiile in care 3/4 din clasa ar fi scos ceva de pe net).
    PS: M-ati facut sa imi doresc sa-l recitesc nitel cand ajung acasa. Niste Scrisoarea I, Calin…

    Thumb up 0
    • #52

      @Anca

      Eseul l-am scris pentru a il citi colegilor mei la ora de romana. Scopul meu nu a fost de a produce un text academic/referat ci a scrie un text prin care sa ii fac pe colegii mei de la acea vreme sa inteleaga nu ca trebuie sa emita pareri citind si opera nu doar opiniile criticilor literari. (L-am ales pe Eminescu pentru ca el e victima multor prejudecati)

      Thumb up 0
    • #53

      @Anca

      Am scris gresit mesajul de mai de sus. Intelegi tu ce vreau sa zic. Tu critici textul ca nu e ceva cand nici macar nu existat intentia sa fie ceea ce spui tu.

      Thumb up 0
  32. Un mic citat: “Peste noapte şi prin surprindere”, „am admis legiuiri străine”, “legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român,
    noţiunea om, cetăţean al universului, fie din Berber, Nigritania, China sau Galiţia?”
    …“Ei, bine, nu le-am admis pentru român, cu interesele căruia nu se potriveau, ci pentru elemente economice cu care se potriveau şi care ştiu a se folosi de dânsele. Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care (din cauza cărora n.n.) planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale. Control, suveranitatea poporului, codice franţuzeşti, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau (şi nu se potrivesc n.n.) cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor şi netrebnic al statului modern”

    Thumb up 0